Intelectuali sau posesori de diplome?

Condițiile dure pentru accederea în învățământul superior pe vremea “construcției socialismului” a format o masă relativ mare de frustrați care “nu au trecut examenul de admitere”. O bună parte dintre cei “picați” aveau capacitatea și dotarea intelectuală pentru a absolvi o facultate. Dar PCR-ul avea nevoie de muncitori și țărani cooperatiști! După revoluție au apărut instituții de învățământ superior într-un număr ridicol de mare și aproape în toate orașele! Sunt celebre facultățile care își țineau cursurile la subsolul Casei de Cultură, în licee sau alte locații, sâmbăta și duminica! Ce școală se făcea? De ce? Pentru cariera politică sau pentru creșterea salariului în mediul bugetar, unde un posesor de diplomă universitară câștiga mai mult decât colegul său cu liceul, la muncă absolut egală.

Românii cred că posesorul unei diplome universitare este automat un intelectual! Nu este adevărat nici acum, nici altădată! Și este valabil peste tot în lume! Un specialist indiferent de domeniu, care este foarte bun în profesia sa dacă nu a avut atracție spre lectură, admirat pictură, ascultat muzică rămâne un foarte respectabil specialist. Nu mai pot fi oameni calificați în multe domenii pentru că rezultatele prestațiilor ar fi mediocre! “Uomo enciclopedico”, ideal al intelectualității renașterii, nu mai există. Au fost, de la Da Vinci până la Descartes, spune istoria. Dar rezumarea strict la specialitate nu este un ideal acum. “Să gustăm” și din creațiile minților din alte zone decât cea profesională.

Din păcate, obținerea facilă sau “contra cost” a unei diplome face ca prestigiul absolvenților de universități să scadă dramatic în ochii cetățenilor. De aici și procentul mult sub media UE a absolvenților de studii superioare în România. Numărul studenților s-a redus dramatic la jumătate, explicabil parțial și prin scăderea natalității după 1990. Cei care mai doresc să urmeze studii superioare sunt cei dotați intelectual și atrași de o profesie de vârf (medicină, arhitectură, IT etc.), dar și cei care vor să facă o carieră de “salariat la stat” (juriști, administratori publici, asistenți sociali etc.). Deasupra acestora (și aici voi fi înjurat!) se ridică cei acceptați la marile universități ale lumii care aduc un plus de prestigiu României, neegalat de toți ceilalți reprezentanți ai națiunii. Și nu sunt puțini! Aproape 40.000!! Aceștia sunt adevărații intelectuali și o mult dorită “rezervă de cadre” a țării! Dar sunt neglijați! De ce?

Tendința de a se îndepărta de “carte” a tinerei generații este, după mine, cea mai cruntă lovitură pe care România o primește! Fără o forță de muncă înalt calificată vom fi excluși de la “masa bogaților” din Europa, situație care se observă și acum (neacceptare în zona Shengen, vizele SUA etc.)! Rateurile naționale se datorează demnitarilor puțin educați, fără prestigiu internațional și chiar cu dificultăți de exprimare! Probabil cei de “afară” spun: Dacă aceștia ne reprezintă România, cum sunt cetățenii simpli? Și de aici atitudinea față de noi! Pe care nu o merităm decât ca o pedeapsă pentru modul în care votăm.

Corectarea situației actuale și revenirea intelectualilor la vârf este o necesitate urgentă. Meritocrația, verificată de pe vremea lui Confucius (3000 de ani în urmă), este mai actuală și de dorit ca niciodată. Lălăind pas cu pas în urma Europei vom pierde toate oportunitățile, dar și tinerii cei mai dotați, care vor alege calea vestului.

În concluzie, vrem intelectuali veritabili, iar cei cu diplome cumpărate să-și vadă de propriile afaceri în mediul privat! Este loc pentru toți! Nu pot reprezenta o națiune de 20 de milioane de locuitori! Pur și simplu NU POT!!

PS: Este un pericol traficul intens și fără nici o vizibilitate dinspre parcul din spatele poștei către strada Curtea Domnească. Se va întâmpla o tragedie! Cine a transformat o alee pietonală în stradă? Poliția nu a văzut? Că primăria vede degeaba!

Dan Strutunschi