Cum să ne menținem tineri și sănătoși

Fenomenul de îmbătrânire este un proces complex care variază atât de la o persoană la alta, dar și în cadrul aceleiași persoane de la organ la organ, astfel ca inima poate fi extrem de sănătoasă, în timp ce auzul poate avea de suferit odată cu trecerea anilor. Odată cu înaintarea în vârstă creierul se micșorează, grăsimea de pe burtă crește, fluxul sangvin încetinește, vasele de sânge „se ridează”,  tensiunea arterială crește, iar hormonul de creștere scade.

Cercetările arată că exercițiile fizice pot ajuta persoanele care îmbătrânesc să dezvolte un creier mai mare. După șase luni de exerciții aerobice, participanților la studiu li s-a mărit creierul, atât materia cenușie, cât și materia albă. Cercetătorii au concluzionat că această creștere de volum s-a datorat, cel mai probabil, creșterii numărului de vase mici de sânge și mai multor interconexiuni între celulele creierului.

Lucrul fascinant în legătură cu această cercetare este reprezentat de faptul că zonele creierului care erau cele mai predispuse să se deterioreze pe măsură ce îmbătrânim – cortexul prefrontal, ce permite luarea de decizii mai rapide și mai inteligente – și lobul temporal, care este asociat cu memoria și alte procese cognitive critice – au fost, de asemenea, zonele cele mai îmbunătățite prin exerciții fizice.

Creierul îmbătrânit poate să se micșoreze cu peste 1 kg în doar 15 ani, începând în jurul vârstei de 50 de ani. Principalele zone care se micșorează se află în hipocampus și cortexul prefrontal – centrele memoriei și energiei mentale. Planul nostru sănătos pentru creier, și mai ales mișcarea, ajută la menținerea mărimii creierului.

Pe măsură ce îmbătrânim, scade capacitatea noastră de a mânca carbohidrați fără să ne îngrășăm. Așadar, nu numai că trebuie să mâncăm mai puțini carbohidrați rafinați, dar trebuie să construim mai mulți mușchi – prin mișcare – pentru a arde carbohidrații pe care îi mâncăm.

Când îmbătrânim, prezentăm un risc mai mare de a dezvolta hipoperfuzie cerebrală sau scăderea fluxului sangvin prin creier. Atunci când fluxul sangvin încetinește din cauza faptului că stăm prea mult în șezut, vasele de sânge devin rigide, mucoasa lor devine lipicioasă, iar țesutul subnutrit al creierului se micșorează. Mișcarea crește fluxul sangvin, ajutând astfel la prevenirea obținerii unui creier lent, rigid, lipicios și micșorat.

Odată cu vârsta, vasele de sânge încep să își piardă endoteliul și astfel devin mai sinuoase. La fel cum traficul decurge mai încet pe un drum pe care sunt multe curbe, la fel și sângele curge încet prin vasele întortocheate. Iar unele regiuni ale creierului sunt mai vulnerabile decât altele la această scădere a fluxului sangvin: hipocampul și cortexul cerebral.

Vestea bună este că acest lucru nu trebuie să vi se întâmple. Unele persoane în vârstă de 75 de ani au o densitate vasculară similară cu cea a unor persoane mult mai tinere. De ce? Ei se mișcă mai mult și stau mai puțin în șezut.

Dacă vasele îmbătrânite devin rigide, inima trebuie să pompeze mai tare pentru a împinge suficient sânge prin ele. Acest lucru face ca tensiunea arterială să fie prea mare, ceea ce poate slăbi și mai mult vasele de sânge și, uneori, poate produce hemoragii cerebrale.

Tensiunea arterială ridicată, sau hipertensiunea arterială, determină o rigidizare crescută a vaselor de sânge și le micșorează diametrul, ceea ce duce la scăderea fluxului sangvin către creier și, adesea, la mai multe mini-atacuri cerebrale. Persoanele cu hipertensiune arterială prezintă o incidență mai mare a bolii Alzheimer și a altor boli neurodegenerative.

Unul dintre principalii hormoni ai tinereții din creier este hormonul de creștere uman, un îngrășământ de top pentru grădina creierului. Din păcate, cu cât înaintăm în vârstă, cu atât producem mai puțin hormon de creștere. Acesta poate scădea cu până la 75% la bărbați și cu 20% la femei. Din fericire, exercițiile fizice stimulează producția acestor hormoni ai tinereții, care sunt fertilizatori ai creierului.

„Boala sedentarismului” reprezintă o spirală descendentă. Cu cât stați mai mult pe scaun, cu atât mai rapid este declinul cognitiv, ceea ce poate duce la incapacitatea de a face exerciții fizice, care sporește și mai mult declinul cognitiv. De fapt, chiar și o singură plimbare de 2 kilometri pe zi poate reduce cu 50% șansele apariției demenței timpurii. Și cu cât începeți mai devreme, cu atât mai bine.

Psiholog Mihai Moisoiu