Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Cei mai mulți dintre părinți aleg grădinița pentru copilul lor în funcție de recomandări, performanțe, educatoare, însă părintele unui copil cu diabet nu are prea multe alegeri de făcut. Merge acolo unde este primit.
Anastasia este unul dintre cei 4.000 de copii diagnosticați cu diabet din țara noastră. Are 4 ani, iar părinții săi deja au dat piept cu un prim „Nu”, când au dorit să o înscrie la una dintre grădinițele particulare din municipiu.
Faptul că este insulino-dependentă, riscul unor episoade hipo sau hiper glicemice, precum și disponibilitatea limitată a asistentei unității sunt printre motivele pentru care Anastasia a fost trecută pe lista respinșilor.
De partea cealaltă, reprezentanții unității au menționat că pe parcursul singurei săptămâni de grădiniță frecventate de micuță, glicemiile acesteia au oscilat foarte mult, de la 40 la 400, personalul unității fiind alertat constant de aceste valori instabile.
„O situație care ne depășește pregătirea, pe care nu putem să o gestionăm, cu toată bunăvoința pe care o avem, era un stres permanent”, spun managerii unității.
„Din niște adulți apți de muncă, unii dintre noi sunt transformați forțat în asistați social”
„Într-o prima fază, totul a mers foarte bine, Anastasia trecuse cu brio de o primă săptămână de acomodare. Stabilisem cu cadrele de acolo că mă voi deplasa eu pentru a-i administra insulina, iar glicemia i-o monitorizam și eu de la distanță printr-un dispozitiv cu senzori. Tot timpul am fost vigilentă la hipo sau hiper glicemii, puteam ajunge într-un minut la grădiniță, dar nu a fost cazul. Eram optimiști, însă atitudinea tuturor s-a schimbat după o săptămână, când ni s-a transmis că nu o pot înscrie și pe Anastasia”, mărturisește mama micuței.
După această primă săptămână, părinții Anastasiei au fost informați că pentru înscriere, micuța trebuie să treacă de un selecție, urmând că apoi să se decidă revenirea sau nu a fetiței în grupă.
„În următoarele zile am încercat să mă gândesc la tot felul de scenarii, că nu vom fi acceptați, iar visul urât a devenit realitate când am primit răspuns de la conducerea grădiniței că ei nu acceptă astfel de cazuri în grădiniță, deși școlarizează și alți copii cu nevoi speciale. (...) Au mai menționat că nu își pot asuma dacă se întâmplă ceva cu fetița. Întocmai de aceea am semnat o declarație pe proprie răspundere în care îmi asum orice situație care contravine conduitei grădiniței. Cu alte cuvinte, am încercat să dau explicații, să încerc să conving că un pic de grijă este suficientă, că sunt dispusă să fac toată gestionarea diabetului, inclusiv administrarea insulinei, însă răspunsul a fost un <Nu> categoric. Din niște adulți apți de muncă, unii dintre noi sunt transformați forțat în asistați social”, a mai menționat mama Anastasiei.
„În timpul somnului, glicemia fetiței coborâse la 40, era un stres permanent”
De partea cealaltă, reprezentanții grădiniței spun că micuța avea valori ale glicemiei instabile, oscilante, aceasta necesită supraveghere și îngrijire deosebită, riscul unor complicații, a unor situații imprevizibile fiind foarte ridicat.
„În timpul somnului, glicemia fetiței coborâse la 40, iar mama sa ne-a spus să-i administrăm suc în timp ce aceasta doarme. Ori noi nu putem face asta, nu ne putem asuma această răspundere și nu ne permitem ca asistenta noastră să aibă în grijă un singur copil. Mai mult, neavând un regim special, fetița a băut ceai cu zahăr, la fel ca ceilalți copii, iar glicemia îi ajunsese la 400. Din nou o situație care ne depășește pregătirea, pe care nu știm să o gestionăm, cu toată bunăvoința pe care o avem, era un stres permanent. Avem foarte mulți copii cu situații speciale, dar e peste puterea noastră să ne asumăm lucrurile acestea. Totodată, fetița avea un dispozitiv care suna în momentul în care valorile glicemiei nu erau în grafic și dădea alarma când copiii erau la somn, deranja permanent. În plus, nu ne-au fost furnizate documentele medicale ale fetiței, deși le-am solicitat repetat”, au mai adăugat reprezentanții unității.
