Lumea satului românesc, reconstituită la Târgul de Sânziene prin personaje confecționate manual de meșterii populari Georgeta și Dumitru Silon

Una dintre principalele atracții ale Târgului de Sânziene de pe esplanada Casei Culturii din Suceava este taraba cu miniaturi confecționate din ceramică, lemn și textile, care reconstituie personaje și activități din lumea satului românesc.

Păpușile aduse la Suceava de Georgeta şi Dumitru Silion de localitatea Tocileni – comuna Stăuceni din judeţul Botoşani sunt unicat, fiecare având propria expresie a feței, propria „garderobă” și o poveste. Uneltele – roata olarului, războiul de țesut etc. sunt  funcționale și sunt confecționate manual de Dumitru, cu grijă la cele mai mici detalii. Un taraf de lăutari cu acordeon, vioară și cobză și doi dansatori în costume populare românești redau o petrecere țărănească. Alături de ei o serie de personaje reconstituie procesul tehnologic al țesutului, de la melițat, răgelat și tors până la depănat, urzire și țesut la un război manual. Pe taraba lui Dumitru Silon mai stau Dogarul, Cosașul, Opincarul, „Moș Mihai Mereuță care se odihnește”, Tăietorul de lemne (cu toporul și cu fierăstrăul), Spălătoreasa la zolitor, Piuarul care bate grâul pentru colivă sau cânepa pentru julfă, Bunicul care vine de la pădure, Bătrânele care vin de la biserică, Preotul care spovedește o bătrână, Preotul care citește Evanghelia, Fierarul, Agentul fiscal, Bărbatul care trage la măsea și soția care îl ceartă, Bețivul satului pe bancă, Bătrâni la nunta de aur, Păstorul care cântă din fluier, Vânătorul cu pușcă și tolbă, Pescarul, Țiganca în scrânciob, Bătrânul care bea bere la crâșmă etc.

Dumitru Silon ne-a spus că el și soția lui au început să confecționeze păpuși în urmă cu 10 ani, după ce s-au pensionat. ”Am fost maistru mecanic 30 de ani. Când am ieșit la pensie, nu-mi găseam echilibrul. Mergeam pe străzi în Botoșani, aveam prea mult timp și trebuia să fac ceva cu el. Atunci am decis să ne facem o căsuță la țară și să ne mutăm. Deși nu pusesem mâna pe o cărămidă în viața mea, am spus că voi face casa singur și am reușit. Soția a lucrat la o fabrică de confecții și primele păpuși le-a făcut ca să le dea cadou la nepoți. Cineva de la Centrul de Creație a văzut păpușile la copii, i-a întrebat cine le-a făcut și așa au invitat-o pe soția mea și ne-a sugerat să facem asta pentru târguri. Ne-a dat o direcție”, a povestit Dumitru.

Arta familiei Silon nu are moștenitori

La început făceau fața păpușilor din cârpe, dar după câțiva ani au început să le modeleze din argilă și astfel fețele au devenit mai expresive. Corpul este confecționat de Dumitru ca schelet metalic, pe care apoi soția lui îl îmbracă specific personajului - cu ie, catrință, bundiţă, batic, şorţ cu dantelă, ciorapi, căciulă, iţari şi opinci, haine de lucru, toate realizate de ea manual. Apoi păpușa se întoarce la Dumitru, care realizează în cel mai mic detaliu accesoriile specifice fiecărui personaj - pușca și tolba vânătorului, undița și peștii pescarului, cobza cobzarului, războiul de țesut la țesătoare, furca și ghemele de lână etc. La final miniaturile sunt așezate în poziția naturală pe un suport de lemn, pe care într-un colț este pictat tricolorul. O astfel de păpușă necesită cam trei zile de muncă și se vinde cu prețuri între 100 și 200 de lei, în funcție de complexitate. „Urmăresc toate detaliile și le fac să fie funcționale. Coasa, de exmplu, are toate elementele unei coase adevărate”, spune Dumitru. Un cosaș costă 140 de lei.

Miniaturile realizate de familia Silon sunt puse în vânzare doar în cadrul târgurilor tradiţionale ale meşteşugarilor. Cele mai vândute sunt preoții și personajele care au legătură cu partea mai veselă a vieții la țară. Majoritatea cumpărătorilor sunt români din diaspora, care le achiziționează pentru a le păstra ca amintire sau pentru a le dărui altor români stabiliți în străinătate. Așa au ajuns personajele confecționate de cei doi meșteșugari în case din Japonia, Coreea de Nord, SUA, Rusia, Africa, Israel și cam în toate țările Uniunii Europene.

Ceea ce îl întristează pe Dumitru este că nu are cui să transmită această artă. Ne povestește că fiica sa, care a fost medic în Iași și ginerele său, inginer electronist, au fost răpuși de coronavirus în timpul pandemiei de Covid-19. Ei aveau o fiică, acum în vârstă de 4 ani și jumătate, care după moartea părinților a mers la o rudă din Luxemburg, care are 3 copii alături de care poate crește bine. Fiul lui Dumitru este inginer proiectant la Airbus, în Hamburg. El are doi copii, dar distanța își spune cuvântul. „Nu are cine mă moșteni. Nepoții mei admiră miniaturile, nepotul mai mic mă urmărește când lucrez, dar tot telefonul este mai tentant, nu se arată interesat de meșteșuguri. Am 73 de ani, cât o s-o mai duc? O să rămână după noi doar amintirile. Nu trăim din vânzarea miniaturilor, Slavă Domnului, avem pensie bunicică. Le facem numai pentru a arăta lumii cum a fost viața satului românesc”, spune resemnat Dumitru.