Creierul nostru și vitaminele

Vitaminele joacă un rol esențial pentru activitatea, dezvoltarea și vitalitatea creierului. Deși nu sunt o sursă directă de energie, vitaminele susțin creierul în producerea ei. Mai exact, ele asigură cheia de care creierul are nevoie pentru a descătușa energia stocată în alimentele pe care le mâncăm și pentru a activa o diversitate de procese metabolice care altfel ar fi în pericol de a eșua.

Descoperirea carențelor de vitamine a fost în mod special precum o rampă de lansare a recunoașterii faptului că acele carențe ale nutrienților se află în centrul atâtor afecțiuni cândva crezute inevitabile.

Știm acum că vitaminele sunt de o importanță capitală pentru stimularea sistemului imunitar, pentru absorbția și eliminarea altor nutrienți și, mai important de atât, pentru producerea neurotrans­mițătorilor, mesagerii chimici ai creierului. Drept rezultat, mai multe afecțiuni neurologice se agravează sau sunt chiar provocate de carența de vitamine. Lipsa vitaminei Bl (tiamind) este implicată în degenerarea sistemului nervos (polineuropatie) și în sindromul Wernicke-Korsakoff, o tulburare a creierului care poate evolua în demență. Niveluri insuficiente de vitamina B6 (pirodixind) și B12 (cobalamind) pot, de asemenea, să ducă la demență. Se știe despre deficiențele de vitamina B9 (folat) că provoacă defecte ale tubului neuronal al fetusului, ducând mai târziu la disfuncții cognitive.

Toate aceste vitamine provin din alimentele pe care le mâncăm. Majoritatea vitaminelor nu pot fi produse în creierul sau în corpul nostru și de aceea aparțin grupului nutrienților esențiali pentru creier care trebuie obținuți din dietă. Când consumi legume sau fructe proaspete, vitaminele pe care acestea le eliberează în sânge călătoresc până la creier, unde sunt preluate de sistemele de transport, fiind lăsate apoi să treacă prin bariera sânge-creier.

Vitaminele sunt de obicei împărțite în două categorii: vitamine liposolubile (se dizolvă în grăsime) și hidrosolubile (se dizolvă în apă). Sunt mai departe clasificate cu denumiri din chimie și în subtipuri, cum ar fi vitamina B6 sau B12.

Vitaminele liposolubile includ vitaminele A, D, E și K. Un avantaj al vitaminelor liposolubile este că pot fi depozitate în grăsime sau în țesuturile noastre corporale și, drept rezultat, nu trebuie să fie reaprovizionate continuu. Dintre aceste vitamine, două sunt cunoscute pentru proprietățile lor care protejează creierul: vitamina A (prin precursorul său beta-carotenul) și vitamina E. Aceste două vitamine au funcții antioxidante și protejează celulele și țesuturile creierului de efectele vătămătoare ale toxinelor, ale radicalilor liberi și chiar ale poluării. Mai mult, vitamina E favorizează eliberarea și absorbția de oxigen în țesutul creierului, ceea ce este esențial pentru funcționarea și activitatea metabolică optime.

Toate celelalte vitamine sunt hidrosolubile. Vitaminele hidro­solubile nu pot fi depozitate și de aceea sunt solicitate zilnic din dietele noastre. Acestea cuprind o serie de vitamine care sunt esențiale pentru funcționarea creierului, cum ar fi vitamina C, vitamina Bl2, vitamina B6, folatul și colina. În general, cea mai importantă valoare a acestor vitamine este capacitatea lor de „a face lucrurile să se întâmple". Rolul lor este de a înlesni acțiunea neurotransmițătorilor noștri, uneori devenind chiar parte a unui neurotransmițător. Acest lucru este de o importanță capitală pentru comunicarea adecvată dintre celulele nervoase. Colina este un exemplu despre cum se desfășoară toate acestea.

Creierul depinde de colină (vitamina B) pentru a fabrica neurotransmițătorul numit acetilcolina. Acetilcolina este unul dintre neurotransmițătorii principali ai creierului, din moment ce este esențială pentru memorie și pentru învățare, precum și pentru stimulare și pentru recompensă. Totuși, oricine poate avea o cantitate redusă a acestui neurotransmitător din cauza dietei sale. Din moment ce colina este un nutrient esențial de care creierul are nevoie, dar pe care nu-l poate produce pe cont propriu, producerea de acetilcolină se limitează la cât de multă colină ajunge în creier în orice moment.

Aproximativ 10% din cantitatea totală de colină care circulă în corp este produsă de ficat. Trebuie să ne bazăm pe dieta noastră pentru a oferi restul de 90%.

Psiholog Mihai Moisoiu