„Am fost ținta bullyingului, așa s-a sădit dorința de a fi profesor. Am învățat pentru asta, însă sistemul mă face să dau înapoi”

Măcinat de hibele sistemului educațional, sistem în cadrul căruia visa să-și construiască o carieră, Alessandro Paranici, un tânăr cu preocupări polivalente, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Suceava, a transmis un mesaj amplu actualilor decidenți din Ministerul Educației.

„Scrisoare către România mea”, postată pe blogul său personal, https://www.alessandroparanici.ro/, este un apel caustic, un mesaj în care adolescentul arată cu degetul minusurile și metehnele de care se lovesc zi de zi elevii de o parte, profesorii de cealaltă.

„Profesia didactică m-a atras și mă atrage în continuare, însă sistemul educațional mă descurajează, așa că, pentru moment, voi face un pas înapoi. (...) Mi-am pierdut interesul și voința cu care am început viața de licean. Personal, m-am văzut nevoit să-mi schimb planurile de viitor din cauza situației actuale și a lipsei de interes din partea sistemului de învățământ din România”, mărturisește Alessandro, elev în ultimul an de liceu, la profilul pedagogic al liceului menționat.

Tânărul consideră că deși elevul trebuie să fie în centrul sistemului de învățământ, drepturile și libertatea de acțiune a profesorilor s-au restrâns foarte mult, motiv pentru care autoritatea acestora este șubrezită și tratată cu dispreț.

„Mi-am dorit să fiu la catedră, însă nu mă pot oglindi în ce face un profesor în prezent, fiind constrâns de programă, de calendare, de obligații. Dezvoltarea abilităților de gândire critică și creativitatea, învățarea captivantă, abordările practice și experiențiale, excursii de studiu, stagii în companii, proiecte de cercetare și colaborare cu comunitatea, stimularea spiritului întreprinzător și încurajarea elevilor să-și exprime ideile și opiniile într-un mediu sigur și deschis – acestea le văd eu importante și atractive în procesul de predare, dar nu există, e anost.

Astfel, vom forma tineri capabili să analizeze, să găsească soluții inovatoare și să se adapteze rapid la schimbările din societate”, descrie Alessandro. Acesta a menționat că nu a renunțat de tot la gândul de a se orienta către o profesie la catedră, însă își pune momentan în stand-by acest plan.

Născut în Italia, la Roma

Alessandro s-a născut în Roma, Italia, unde a crescut până la vârsta de doi ani. Părinții săi au rămas acolo, tânărul de 19 ani fiind îngrijit o perioadă de bunica sa din Tișăuți și mai apoi de o mătușă din Ilișești, familia sa „adoptivă”.

„Pe mama o vedeam foarte rar, poate o dată pe an sau mai rar, cu tatăl meu nu am avut contact până recent, iar cu ceilalți doi frați ai meu, care au rămas la bunica de la Tișăuți, la fel, reușesc să mă văd destul de rar. E povestea multor tineri, poate fi trist pe deoparte, dar eu cred că am reușit să iau ce e mai bun din această situație, să mă dezvolt, să cresc, să mă maturizez”, spune tânărul.

Aplecarea către o profesie didactică nu a fost întâmplătoare, resortul acestei dorințe fiind câteva incidente, mai puțin faste, din școala gimnazială.

„Am făcut școala la Ilișești și recunosc că în gimnaziu am avut parte de bullying, fenomen despre care se tot vorbește acum. De ce?? Poate pentru că prenumele meu era mai diferit, mai exotic așa, Alessandro, se luau și de numele meu, eram paranix, paracetamol... În fine, lucruri care nu cad bine. Nu am discutat acasă despre bullying, nu am spus nimănui, dar am simțit că mi s-a făcut o nedreptate. Nu am considerat că e normal și corect pentru un copil. Acolo s-a sădit dorința mea de a fi educator sau învățător pentru a combate asta, pentru a inspira copiii să respecte, să accepte, să nu-și bată joc de cei din jur”.

Și-a deschis un blog, scrie poezii, și-a înființat o asociație de voluntariat și predă robotică lego

Alessandro mărturisește că a fost un copil și un adolescent introvertit, mai apropiat de profesori (menționându-i aici pe profesorii colegiului sucevean, aproape „prietenii” lui), însă de anul trecut a decis să se exprime, să fie mai receptiv, să-și manifeste gândurile și opiniile.

Și-a deschis blogul https://www.alessandroparanici.ro/, unde abordează și o serie de subiecte tabu (avorturi, nemulțumiri, inteligența artificială în școli etc.), scrie poezii, și-a înființat o asociație de voluntariat, și predă, printr-un contract de voluntariat cu un after school din municipiu, cursuri de robotică lego în câteva școli.

Anul trecut a reușit să aștearnă pe foaie câteva poezii, care, cu ajutorul mamei sale, au ajuns la un profesor italian din Bari.

Ulterior, cei doi i-au făcut o surpriză adolescentului, reunind toate poeziile sale într-un scurt volum intitulat „Ceva mai bun – Quelcosa di meglio”, cuvântul de început fiind semnat de profesorul italian Vicenzo Romano.

„Versurile sunt concise și evocă o impresie de note de jurnal, destinate unei ulterioare elaborări. (...) Stilul, deși păstrează o lejeritate a ritmurilor, se înmoaie în unele părți, devenind un discurs mai fluid. În fundal, se strecoară o subtilă anxietate kierkegaardiană, care, ca un gust amar în fundul unui pahar, tremură din când în când, la adâncimea versului.

Este deci o poezie socială, sensibilă la nevoile săracilor, gata să surprindă neliniștile timpului său, iar Paranici simte că sufletul său se macină de indignarea care umilește pământul său, în timp ce el se ridică ca <apărător al drepturilor săracilor>.

Paranici, deci, crede că doar o dorință de iubire universală ar putea face mai suportabil acest <mister al întregului> care ne înconjoară din toate părțile și care face viitorul înfricoșător din cauza amenințătoarelor necunoscute”, notează profesorul din Bari în prefață.

Pentru anul acesta, Alessandro pregătește un nou volum de versuri și lucrează și la un roman pe care speră să-l finalizeze anul viitor.

Între timp, pagina sa de instagram a reușit să adune peste 18.000 de urmăritori, un număr consistent.

„Iau în calcul să fac o facultate în Italia”

La finele anului trecut, adolescentul a înființat Asociația de voluntari „Jezza”, despre care recunoaște că timpul nu-i mai permite să se ocupe îndeaproape.

Cât despre viitor, Alessandro are în vedere să se mute la mama sa în Italia.

„Nu vreau să mă rup total de acest gând, de a fi în fața elevilor. Să spunem că renunț o perioadă. Fac un pas înapoi pentru că nu mă simt pregătit pentru acest sistem, cred că m-aș epuiza prea tare. Iau în calcul să urmez o facultate în Italia”, a conchis tânărul.