Una din temele favorite ale nostalgicilor, dar și ale tinerilor care nu citesc nici o carte pe an, este ridicarea în slăvi a performanțelor economiei românești în perioada ”socialismului biruitor la orașe și sate”. Asta în condițiile în care ”realizărili” nu puteau asigura un minim al existenței decente (hrană, căldură, electricitate etc.) pentru cetățeni. Un banc al perioadei: ”ce se întâmplă dacă Sahara devine comunistă?” Radio Erevan: ”La început nimic, apoi va lipsi și nisipiul”.
Suceava a fost mai puțin afectată din două motive ce nu țin de conducerea ”înțeleaptă”: în primul rând 70% din orășeni erau la ”prima generație de asfalt”, cu părinți la țară ce îi aprovizionau cu alimente în special; în al doilea rând o bună parte din județ era necooperativizată, iar locuitorii din acele zone erau furnizori, nu consumatori de alimente. Am făcut această mențiune pentru cei care laudă ”binefacerile socialismului” și ”înțelepciunea conducerii din județ”.
Revenind la ”marili succese” (încă nu apăruse celebra expresie ”succesuri”) am remarcat că ”uitucii” (în folosul cui uită?) laudă performanțele exportului românesc al perioadei cu accentul pus pe produse ale industriei (tractoare, autoturisme, strunguri, nave maritime, utilaj petrolier etc.). Nu spun nimic de exportul de alimente ce constituia sursa cea mai rentabilă a comerțului exterior și asigura valuta pentru importurile energetice și de materii prime.
Pentru a analiza performanțele comerțului exterior este absolut obligatoriu să luăm în calcul indicatorul ”cursul de revenire” ca reper al analizei de eficiență și al rentabilității. Acest indicator ne spune câți lei cheltuim în țară pentru a obține un dolar la export! Din această analiză rezultă un comerț exterior dezastros ca eficiență! Pe autoturisme, tractoare, nave etc. obțineam un dolar după o cheltuială de 30-40 de lei în procesul de fabricație! Cursul oficial era de 12,5 lei/dolar!!! Am fost sancționați permanent pentru dumping, adică am vândut sub costurile de producție, activitate interzisă în relațiile comerciale internaționale.
Cum își scoteau ”pârleala” fabricile și economia socialistă în general? Vânzând mai scump (foarte scump) pe piața internă! O Dacie 1300 costa cu toate adausurile și un profit foarte bun cam 35.000 de lei! Românii plăteau 70.000 de lei și o primeau după 5-7 ani, timp în care ”creditau” statul fără nici o dobândă! Un tractor cumpărat de CAP era aproape de 3 ori mai scump decât cel exportat! Cam asta era realitatea în comerțul exterior românesc, ce se cifra la aproximativ 10 miliarde de dolari atunci, cam 20 de miliarde de dolari acum.
Valoarea comerțului exterior a crescut de 4-5 ori din 1990 în expresie valorică, dar nu mai este apanajul statului exportul și importă doar în proporție redusă (armament, energie, produse farmaceutice etc.) și este bine așa că statul este cel mai prost administrator. Structura exportului, dar și a importului, s-a diversificat și s-a orientat spre cererea pieței. În comerțul mondial 80% din mărfuri sunt produse de consum (pentru populații și instituții) și 20% sunt ”mijloace de producție” (strunguri, instalații specifice fabricilor, camioane, vapoare etc.). În socialismul ”multilateral dezvoltat” producția se axa pe industria grea (piața celor 20%) și avea succes zero la export. Acum se exportă în principal bunuri de consum, dar din păcate și multe mărfuri cu grad scăzut de prelucrare (lemn, cereale etc.).
Intervenția statului, în limitele legislației europene, trebuie să încurajeze prelucrarea în țară prin atragerea de investitori noi sau relocări, cum este la modă din Asia, Rusia etc. Se poate face prin acordare de facilități fiscale cum fac toți din Uniunea Europeană! Aici trebuie să ”copiem” nu discursurile de la Bruxelles și Casa Albă!! Echilibrarea balanțelor comerciale și de plăți externe TREBUIE SĂ FIE ȚINTA TUTUROR GUVERNELOR! Știți de asta, domnilor Iohannis, Ciolacu, Ciucă, Drulă etc.! Nu o dovediți deloc!
Dan Strutinschi
P.S. 1. Am citit o apreciere cinică, dar realistă asupra politicii statelor autoritare (Rusia, China, Siria, Iran etc.): au pus porumbelul păcii la rotisor!! Perfect adevărat! Hegel spunea: ”ce ne învață istoria este că nimeni nu învață din ea”!!!