Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Săptămâna aceasta am condus pe ultimul drum un adevărat tezaur uman, pe bădița Ion Pahomi sau "Pacală", așa cum îl știau toți sătenii și prietenii. Cine oare nu l-a cunoscut pe nea' Ion Pacală?
A fost un om bun, gospodar și cetățean de frunte al comunei noastre, soț, tată, bunic și străbunic iubitor. A avut o contribuție deosebită la viața culturală a satului nostru, fiind mulți ani de zile, până s-a îmbolnăvit, conducătorul "Dansurilor bărbătești" din Arborea noastră străbună, importantă vatră de etnografie și folclor din Bucovina. El a purtat cu mândrie straiele naționale și la joc, dar și la biserică, fiind un om credincios și cu frică de Dumnezeu.
A fost discipolul lui moșu' Gheorghe Buliga, zis Bocu, inițiatorul, coregraful și cârmuitorul dansurilor bărbătești de la Arbore, iar bădița Ion Pacală a preluat de la acesta ștafeta, fiind continuatorul și conducătorul frumoaselor noastre dansuri bărbătești, după mine, unice. A făcut ce a trebuit și a dus cu vrednicie mai departe tradițiile și obiceiurile noastre strămoșești, coordonând și participând alături de ceilalți dansatori și săteni la nenumărate evenimente culturale locale și naționale, festivaluri, concursuri sau apariții la televizor, făcând mare cinste satului nostru.
A fost un om destoinic, hâtru, vesel și carismatic, cu o voce intensă și cristalină inconfundabilă, fiind cel care iniția strigăturile la jocuri, baluri, nunți și cumetrii, așa cum chiar mama mea îmi povestea, fiindcă a fost de o generație mai apropiată cu el.
A fost urătorul nostru de ANUL NOU și alte sărbători și totodată a fost vornicelul satului.
La câți miri oare nu le-a urat la nuntă și le-a adus bucurie bădița Ion înainte să pășească pe pragul bisericii la cununie? La mulți, mai bine zis la foarte mulți și toți o să-și amintească cu drag de el și de urăturile sale satirice care te încărcau cu voie bună și dispoziție. Cei care au fost în breaslă cu el nu vor uita nici peripețiile pe care le-au avut împreună mergând cu dansurile noaste prin toată România și sunt foarte multe din care o să enumăr doar câteva:
1) Cum a ajuns la Televiziunea Română la emisiunea "O vedetă populară" cu alți ițari, mai mici, ai feciorului său, și au făcut atâtea schimburi de ițari între ei până când le-au venit bine tuturor ca să poată intra pe platoul de filmare, iar când moderatoarea Iuliana Tudor l-a întrebat de ce îi spune "Pacală", bineînțeles că el i-a răspuns zâmbitor că e din cauza glumelor și a păcălelilor pe care le face. Când aceasta i-a cerut să-i spună și ei una, el i-a răspuns sugubăț că "a uitat păcălitorul acasă".
2) Cum au mers la "Sărbătoarea câmpenească" de la Prislop cu Dragoș al lui Nechifor cu Buceag-ul acoperit cu coveltir doar pe jumătate și au ajuns acolo toți prăfuiți din cap până în picioare, de numai ochii și dinții în gură li se mai vedeau, pentru că înainte drumurile erau mai mult pietruite decât asfaltate.
3) Cum au rupt scena la hram la Calafindești cu bătăile lor și de mulți ce erau, peste 25 la număr. Acum cu greu mai adunăm o mână de oameni pentru dansuri.
4) Tot de la entuziasmul cu care băteau la podea și de mulți ce erau a căzut tablou lui Ceaușescu peste un dansator pe scenă la Solca și a dansat un timp cu tabloul după gât (la acea vreme așa glume nu erau tolerate de autorități) și multe, multe alte povești care toate se vor povesti mai departe copiilor, nepoților și strănepoților și uite așa din vorbă-n vorbă, din generație în generație, noi nu ne vom pierde identitatea, ci vom dăinui în timp, ca neam și comunitate.
Într-un cuvânt nu a trecut nevăzut prin viața aceasta, ci dimpotrivă și-a pus marcant amprenta pe viața culturală și socială a comunității noastre, cunoscându-l multă lume din toate satele învecinate, dar și de prin țară.
Personal l-am cunoscut foarte bine și chiar dacă nu eram de vârste apropiate, am avut o relație de prietenie cu el. Am fost coleg cu dânsul la dansuri, am dansat, am râs și am glumit cu el, dar cel mai important lucru pentru mine este faptul că am învățat de la el urătura de nuntă și multe strigături vechi de joc, toate păstrate și transmise mai departe de la o generație la alta.
Bădița Ion o să se alăture în rândul drepților alături de alte personalități ale satului nostru și o să-i amintesc aici doar pe cei pe care majoritatea dintre noi i-am cunoscut și le-am fost contemporani: badea Toader Hrib, țăranul autodidact al nostru, dansatorul Gheorghe Buliga, zis Bocu, profesorul Gheorghe Dolinski, un intelectual și om de carte, și va fi pomenit mult timp de acum încolo de urmașii noștri.
Celor care au fost și au făcut ceva pentru Arbore, satul nostru drag, să le aducem recunoștință, iar celor care mai sunt încă în viață să le aducem prețuire.
Am să închei în stilul lui caracteristic care i-a adus atâta notorietate, dar nu cu o strigătură, ci cu o scurtă poezie:
Să îți fac o poezie
Nu am apucat,
Că moartea-ți veni pe-ascuns
Și-am fost tulburat.
Un catren ar fi prea scurt
La câte-ai făcut,
Dar promit că-n viața asta
Nu am să te uit.
Am să-ți fac o poezie
Când m-o prinde-un dor,
Așa cum îți plăcea ție
De satiră și umor.
Ș-ai să vezi de sus din Cer
Că prietenii nu te-au uitat,
Căci și tu în multe rânduri
Pe mulți i-ai bucurat.
O să ne lipsești mult, nea' Ioane. Dumnezeu să te așeze în împărăția sa!
Amin!
Dănuț Manoilă - mai 2023
