Nu a sunat nimeni, nici din greșeală!!

Viața în mediul urban înseamnă izolare în propria casă - apartament și o stare psihică dificilă, mai ales noaptea. Singur, în apartament, pot fi considerat un Robinson Crusoe abandonat pe o insulă pustie! Ajungi să vorbești singur! În mediul rural însingurarea este mult atenuată de comunicare între rude și vecini. Bârfa babelor la poartă este un sprijin psihologic deosebit. Asta nu înseamnă că ”terapia cu babe” este o soluție. S-ar putea ca trăncăneala lor la nesfârșit să-l conduc pe însingurat spre o altă formă de ”neliniște” (n-am găsit un cuvânt mai elegant)!

Singurătatea s-a accentuat după anii ’90, când societatea s-a divizat în grupuri (mai mari sau mai mici), în funcție de venituri, averi dobândite și poziția în societate. ”Egalitatea în însingurare” s-a destrămat și asistăm la polarizarea ”lumii bune” (eventual în Maldive sau Dubai), a clasei de mijloc (în cabane de la munte) și a celor cu venituri reduse (vacanțe la socri la țară). Însingurarea este în esență aceeași, doar decorul diferă, iar ”ruperea” de această stare se face diferit, de la beții crâncene pentru săraci, până la petreceri cu acte extravagante pentru cei cu bani. Rezolvarea este de moment și apare întrebarea dacă merită. Eu zic că da! Orice ieșire din ”băltirea” în singurătate care chiar dacă este făcută în compania unor falși prieteni sau adevărați profitori poate fi o gură de oxigen. Dar de scurtă durată!

Obsesia averii este una din cauzele apariției singurătății. Dorința de a avea cât mai mult, invidia față de cei care au reușit mai bine material și tendința de a ascunde realitatea obținerii veniturilor îi îndepărtează pe avari de prieteni și cunoștințe. Și le ocupă tot timpul! Sunt atât de absorbiți de mirajul îmbogățirii încât trece viața pe lângă ei! De regulă urmașii lor vor risipi cu voie bună și se vor bucura extrem, căzând în partea opusă a atitudinii față de avere! O dată în plus putem spune ca anticii că ”o cale de mijloc este o cale de aur”:

O contribuție semnificativă la izolarea umană în zilele noastre o generează tehnologia de comunicare care are o evoluție fantastică și afectează zone imense de populație. Am surprins trei cupluri pe terasă care nu conversau între ei, ci cu alții prin telefoane mai ”smart ca ei”! ”Cumplit mijloc de tâmpire și-aista”, ar spune Ion Creangă! Să devii din utilizatorul tehnologiei sclavul său!! Și pentru asta tot ”oculta mondială” este vinovată? Sau lenea umană care-i face pe tinerii moderni să fugă de cărți? ”Singur cu telefonul” ar putea deveni ”boala secolului”!!

Aș putea fi bănuit pe drept că acest articol ”mi-a fost dictat” de o experiență personală foarte dură! Poate doar a grăbit apariția lui! Problema este că nu văd soluții cu efect general! Omul este unic, trăirile unice și ieșirea din singurătate se face după o ”rețetă proprie”! Dacă se face! Dacă nu vor fi tot mai mulți cei la care nu va suna telefonul nici din greșeală! Și e trist ca o bătrânețe fără apropiați!

Pentru cei care se complac în izolare (au parteneri telefonul și televizorul) nu se poate face nimic, nici măcar printr-o abordare care îi avizează direct. Dar sunt cei ”ne-vorbiți” însetați de comunicare și rupere de singurătate. Ce fac prietenii? Un telefon de 10 minute la două zile este prea mult? Ce face biserica care clamează ”dragostea față de aproapele”? Sau ”față de anumiți apropiați”? Cât de des îi vizitează părintele paroh?

Familia are totuși CAPACITATEA ȘI OBLIGAȚIA pentru a-i scoate din izolare pe membrii săi ”retrași”. Copiii să nu uite că după cum își vor trata bătrânii vor fi și ei tratați de copiii lor!

Gata cu tristețea pentru următoarele 10 articole! Promit!!  

Dan Strutinschi

P.S. 1. Ciolacul vrea președinte după 2024 (ha, ha) și să-l pună pe Ciucă premier (ha, ha, ha). Ne amintim de profesia Seniorului Coposu ce ne avertiza că blestemul României este să avem ”FSN și la stânga și la dreapta”! Și avem!! Cu lideri submediocri.

P.S. 2. Gardurile vii ale Sucevei sunt gropile de gunoi extinse ale orașului. Eliminarea lor din zona centrală a fost un succes! Și ca orice lucru bun trebuia OBLIGATORIU abandonat.