Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
„Iosif Berman se întoarce acasă!”, la Suceava. Fotografii realizate de artistul născut pe 17 ianuarie 1890, la Burdujeni Târg, într-o familie de evrei, „unul dintre cei mai importanți fotografi ai interbelicului românesc”, sunt expuse la Muzeul de Istorie și pot fi admirate până pe 14 mai 2023.
Vernisajul expoziției a avut loc marți, 11 aprilie 2023, în Foaierul Muzeului de Istorie din municipiul Suceava, în prezența curatorului expoziției, Cătălin D. Constantin, editor de carte și antropolog, conferențiar universitar și prodecan la Facultatea de Litere a Universității din București, unde predă cursuri de antropologie vizuală și studii culturale.
Fotografiile din expoziție provin din arhivele Muzeului Țăranului Român, ale Muzeului Municipiului București, ale Bibliotecii Academiei Române și din colecția fiicei lui Iosif Berman, Luiza Berman, moștenită și pusă la dispoziție de jurnalista Adina Ștefan.
Gazda expoziției, directorul Muzeului Național al Bucovinei, dr. Constantin Emil Ursu, a amintit publicului că expoziția „Iosif Berman. Fotografii din România interbelică” este a treia deschisă în cadrul programului „Paște în Bucovina”. „Avem aici o expoziție care încearcă să marcheze Paștele Evreiesc, o expoziție foarte interesantă, o expoziție datorată domnului Cătălin D. Constantin, curatorul expoziției, antropolog. Este o expoziție dedicată unui fotograf, Iosif Berman,care a plecat din Burdujeni”, a spus Constantin Emil Ursu. Acesta i-a mulțumit și părintelui Gabriel Herea, prezent la expoziție în calitate de „voluntar” (până pe 31 martie 2023 părintele Herea a făcut parte din echipa muzeului sucevean), dar care a contribuit (încă de anul trecut) la materializarea acestei expoziții la Suceava. Fiecare detaliu al expoziției a fost discutat între părintele Gabriel Herea și Cătălin D. Constantin, colaborarea dintre ei fiind una de excepție.
„Iosif Berman, unul dintre cei mai importanți fotografi ai interbelicului românesc”
Întoarcerea fotografului Iosif Berman acasă, după cum a spus la vernisaj Cătălin D. Constantin, are o explicație: Iosif Berman s-a născut pe 17 ianuarie 1890, la Burdujeni Târg, într-o perioadă în care așezarea era despărțită de Suceava prin frontiera care separa Regatul României de Imperiul Habsburgic. „Iosif Berman este un nume care nu spune foarte multe lucruri azi și care în 1990 nu spunea aproape nimic. Însă avem de-a face cu unul dintre cei mai importanți fotografi ai interbelicului românesc”, a spus curatorul expoziției.
Fiul lui David, evreu împământenit ca urmare a participării la Războiul de Independență, Iosif Berman ajunge de foarte tânăr la București și se angajează, în 1913, la ziarele vremii. Va călători, în calitate de fotoreporter, dar – aspect neelucidat și nemărturisit nici măcar familiei – probabil și în calitate de spion, până departe în Rusia, în ținuturile dinspre Caucaz.
Printr-un joc al întâmplării, o cunoaște la Novorosiisk pe Raisa, o rusoaică frumoasă de care se îndrăgostește la prima vedere. Se întoarce în țară, pentru a urma stagiul militar. Promite că revine și chiar revine, în ciuda faptului că nimeni din familia fetei nu îl crezuse. Raisa îi devine soție și îi va dărui două fiice, Matilda și Luiza. Pleacă la Constantinopol, unde familia petrece trei ani de poveste. Apoi, când contextul îi dă voie, revine la București.
Scene din casa familiei, interioare moderne cu pian și mobilă elegantă, ultima petrecere de Revelion, după război, cu întreaga familie fericită, ieșiri la Șosea, călătorii prin țară în timpul campaniilor sociologice și vacanțe la mare cu bona îmbrăcată în costum popular pe plajă, în timp ce fetele și mama sunt la costum de baie după ultima modă, școala fiicelor, jucăriile acestora... Sunt fotografii care compun povestea unui fel de viață domestică al unei familii bune și educate, o vreme și foarte fericită, tipică până la un punct pentru interbelicul burghez românesc.
Finalul poveștii nu e deloc la fel de fericit. Fotografiile lui Berman arătau, la modul propriu al cuvântului, atașamentul față de România și valorile ei tradiționale, dar legionarii îi interzic dreptul de a fotografia. Va muri în septembrie 1941, din pricina unei boli netratate, dar, mai ales, a tristeții. Urmează comunismul și peste numele și arhiva lui Iosif Berman se așterne, din păcate, uitarea, conform datelor furnizate de curatorul expoziției
Unul dintre cei mai valoroși autori de fotografie etnologică românească
Expoziția de la Muzeul Național al Bucovinei cuprinde instantanee din centrul european al Capitalei, scene cotidiene din mahalalele Bucureștiului, imagini cu mănăstirile medievale românești în starea lor de conservare din interbelic, uneori foarte diferită de ce putem vedea astăzi, secvențe din viața familiei, alături de mai multe fotografii cu subiecte etnografice.
Unele sunt atent regizate, pentru a vorbi despre frumusețea vieții tradiționale. Altele, reportericești prin abordare, redau o lume pitorească a satului românesc, dar extrem de săracă, rar surprinsă de alți fotografi din epocă, pentru că nu era tocmai o realitate lăudabilă pentru o țară tânără, ce voia să afișeze o imagine prosperă, dar cu rădăcini vechi într-o lume idilizată a satului tradițional.
„Cadrele cu tematică etnologică ale lui Iosif Berman reprezintă tipul de fotografie prin care astăzi am ajuns să definim convențional imaginea satului tradițional românesc și au făcut ca Berman să fie socotit unul dintre cei mai valoroși autori de fotografie etnologică românească”, susține Cătălin D. Constantin.
Iosif Berman a fost fotoreporter la ziarele interbelice Adevărul și Dimineața, românul cu cele mai multe imagini publicate vreodată de prestigioasa revistă National Geographic, fotograf oficial al Casei Regale și al echipelor Școlii Sociologice coordonate de Dimitrie Gusti, pe care l-a însoțit în majoritatea anchetelor sale de teren, picat în anonimat decenii întregi, Iosif Berman a lăsat în urmă câteva mii de fotografii.
Unele, clișee pe sticlă, cele mai multe, pe hârtie. Acestea sunt împărțite între Biblioteca Academiei, Arhivele Statului, Muzeul Țăranului Român, Institutul de Etnografie și Folclor, colecții particulare, „iar contribuția importantă a lui Berman la istoria fotografiei românești a fost doar secvențial recuperată, fără a face vreodată subiectul unei inventarieri și publicări amănunțite, deși Iosif Berman e unul dintre cei mai interesanți fotografi al interbelicului românesc, prin diversitatea temelor și, de fapt, prin întreaga lui viață. Geo Bogza, cu care a colaborat îndeaproape, l-a numit „omul cu o mie de ochi”.
