Particularitățile somnului la copii (II)

Somnul copiilor este una din provocările majore cu care se confruntă părinții în primii ani de viață ai copiilor lor. În ce îi privește pe copii, lipsa unui somn înalt calitativ și cantitativ duce la probleme de atenție, irascibilitate, sistem imunitar slab și lipsa unei dezvoltări cognitive optime.

Problema mai comună este ca un copil să nu vrea să se culce la ora stabilită. Acest lucru se poate întâmpla pentru că dorește să mai stea cu adulții sau pentru că îi este frică. Acest comportament tinde să apară când are între unu și trei ani și se poate prelungi pe toată durata copilăriei.

În aceste circumstanțe, se recomandă ritualizarea actului de a merge la culcare: mereu la aceeași oră, după cină și o baie. Unii părinți aleg metoda severă de a lăsa copilul în pat, chiar dacă plânge, sperând să se liniștească pentru că plânsul produce oboseală. La început, media de timp a plânsului este de jumătate de oră. Există părinți care suportă și ajung să vadă roadele acestei metode; dar alții sfârșesc prin a ceda și merg să îl liniștească pe copil, însă cu acest lucru nu reușesc decât să prelungească și să intensifice problema. Părinții blânzi trebuie să apeleze la alte soluții. O alternativă este să însoțim copilul și să îi citim sau să-i spunem o poveste, mereu aceeași, care să nu aibă acțiune dramatică. Repetiția duce la o stare de calm și în aceste cazuri este eficient, deoarece, în general, copilul este în alertă din pricina fricii de singurătate. Nu este recomandabil să știe că restul familiei se uită la televizor sau se joacă în sufragerie. Se recomandă să se producă un moment de liniște și pace în casă. Lectura sau folosirea telefonului mobil, de exemplu, sunt activități silențioase care pot umple timpul de așteptare până adoarme copilul.

Copiii pot avea probleme de somn și din cauze fizice: dureri de urechi, de dinți, guturai, dar sunt perioade scurte în care nu trebuie să ne preocupăm decât de vindecare; tulburările somnului vor dispărea odată cu boala. Mai de durată, în schimb, sunt problemele care țin de frici.

Cea mai mare parte din problemele de somn au legătură cu acest aspect. Pe la trei ani, se dezvoltă imaginația copiilor, când fricile lor se înmulțesc și încep să aibă coșmaruri. Mulți și le amintesc perfect și le povestesc. Nu vor să mai doarmă pentru că le este frică să viseze din nou același lucru. Soluția imediată este să îi liniștim oferindu-le companie și ajutându-i să redevină calmi ca să adoarmă la loc. Trebuie să se evite ca cei mai sensibili să vadă conținut violent și înfricoșător la televizor sau în mass-media, în special înainte de a merge la culcare.

Trebuie evitat și să demonstrăm atitudini violente în fața lor; înțeleg totul și, mai mult decât orice, se tem de lipsa de iubire și afecțiune. Trebuie să căutăm să îi liniștim, mai ales în legătură cu ceea ce îi impresionează, și să le explicăm ce se întâmplă, precum și soluția, adaptându-ne la nivelul lor de înțelegere. Cu alte cuvinte, copiii trebuie ajutați să fie liniștiți din punct de vedere emoțional. Orice grijă tulbură somnul la orice vârstă.

Altă problemă constă în terorile nocturne – pavor nocturn. Când apar, copiii plâng îngroziți, se mișcă violent, iar părinții se sperie mai mult decât în cazul coșmarurilor. În orice caz, copiii suferă mai puțin, pentru că nu se trezesc în timp ce au experiența unui somn atât de neplăcut, și nici nu își amintesc nimic. Acest tip de probleme este mai frecvent la cei mai emotivi, pentru că nivelul înalt de dinamism pe care îl mențin în timpul zilei le crește activitatea onirică, iar aceasta, la rândul său, stimulează ariile motorii. Uneori, se ajunge în punctul în care apare somnambulismul. În aceste cazuri, care, pe de altă parte, sunt rare, trebuie să se apeleze la psiholog, care știe cum să minimalizeze riscurile pe care le presupune această tulburare, deoarece copilul s-ar putea expune fără să vrea la vreun pericol în timp ce se deplasează în somn.

Pe scurt, dezvoltarea corporală depinde de factori genetici și ambientali; cei genetici sunt moșteniți și, prin urmare, nemodificabili, dar întotdeauna putem acționa asupra celorlalți. Atitudinea corectă o reprezintă atenția și stimularea, precum și inculcarea obiceiurilor. Ordinea în activitățile zilnice, care generează calm atât la copii, cât și la părinți, este esențială pentru a crea rutine de somn și de alimentație. Însă pentru ca un obicei să prindă rădăcini este necesară repetiția, așa că toți adulții apropiați de copil trebuie să colaboreze la această sarcină în mod coordonat.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com