Cu 44 de transplanturi de os și tendon realizate cu succes, Spitalul de Urgență Suceava este în top 3 la nivel național, după Colentina și Foișor București

Spitalul „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava este singurul spital județean din țară în care se realizează transplant de os și tendon, toate celelalte 12 unități medicale acreditate fiind cu statut de spital clinic sau universitar. Conform Registrului Național de Transplant, spitalul sucevean se plasează pe locul 3 la nivel național, ca număr de transplanturi de os/ tendon realizate cu succes în secția Ortopedie, coordonată de dr. Răzvan Bandac. După Spitalul Clinic „Colentina” Bucureşti, unde s-au realizat 272 de transplanturi, și Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie şi TBC „Foişor” Bucureşti, cu 192 de transplanturi, urmează Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, cu 44 de transplanturi. Cele două spitale clinice din București au pe lista de așteptare 14 pacienți, respectiv 72 de pacienți, la Suceava nu există listă de așteptare.

Pe locul patru se plasează Spitalul Clinic Militar de Urgenţă „Victor Popescu” Timişoara, cu 42 de transplanturi, apoi Spitalul Clinic de Urgenţe Craiova – 14, Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureş și Spitalul Clinic Judeţean Mureş, cu câte 8 transplanturi, Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias” Bucureşti- 4, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” Bucureşti și Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu- cu câte două. Pentru Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „M.S. Curie” Bucureşti acreditarea a expirat în 2019 și trei pacienți se află pe lista de așteptare. În România s-au făcut până la această dată 620 de transplanturi de os și tendon și alți 114 pacienți sunt pe lista de așteptare.

La nivel general, cele mai multe transplanturi sunt de celule reproductive- embriotransfer: 27.751 de cazuri, urmate de transplant renal – 2.667 de cazuri, celule stem – 1.593, hepatic- 861 și cornee- 742 cazuri. La celălalt pol se află transplantul pulmonar, aflat la început la noi în țară, cu doar 9 cazuri realizate, și transplantul cardiac – 103 cazuri efectuate.

Peste 9000 de români sunt pe liste de așteptare pentru transplant

Listele de așteptare sunt lungi și uneori se întâmplă ca pacienții să moară în așteptarea inimii, plămânului, ficatului sau rinichiului de care au nevoie. La nivel național, în data de 28 martie a.c., pe lista de așteptare a unui transplant erau 9.147 de persoane, din care 3.449 au nevoie de un rinichi și 40 de inimă. Un număr de 1.086 de oameni care au fost înscriși pe liste s-au stins așteptând.

Din nefericire, românii se arată încă reticenți când este vorba despre donarea de organe. Coordonatorul programului de transplant din Spitalul de Urgență „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, medicul ATI Lavinia Ștreangă, a declarat că în aproximativ 20 la sută din cazuri familia potențialului donator refuză categoric să facă acest gest. Principalul motiv de refuz este speranța familiei că persoana aflată în moarte cerebrală își va reveni, deși medicii explică aparținătorilor că doar conectarea la aparate menține bătăile inimii. Mai rar, donarea de organe este refuzată din motive religioase, deși cu excepția „Martorilor lui Iehova” toate celelalte confesiuni acceptă acest act medical. Dr. Ștreangă spune că mult mai multă deschidere a întâlnit la persoane care au lucrat/ locuit în străinătate, care aproape întotdeauna se dovedesc familiarizate cu subiectul și își dau consimțământul pentru donare.

Din 2014 până acum, la spitalul din Suceava s-au efectuat 10 prelevări de organe – ficat, rinichi, cornee, os, tendon, ultima în luna februarie a acestui an, când tatăl unei fetițe de 3 ani, intrată în moarte cerebrală după un accident rutier, și-a dat consimțământul pentru donare. Gestul nobil al acestui părinte a salvat o fetiță de 11 ani și un tânăr de 23 de ani, aflați pe listele de așteptare.

În legislația din România statutul de donator de organ post-mortem este încă incert definit. În alte state, persoanele adulte și apte din punct de vedere mental își pot înscrie la casele de asigurări de sănătate statutul de donator de organe, în cazul în care ajung în moarte cerebrală. În România deocamdată această posibilitate nu există; decizia este luată de aparținători, când un pacient în comă și stare vegetativă totală este declarat ca fără șanse de supraviețuire în absența aparatelor de întreținere artificială a vieții.

Când apare un organ disponibil, echipa de transplant face investigații pentru stabilirea compatibilității cu pacienți aflați pe lista de așteptare și, așa cum a subliniat dr. Lavinia Ștreangă, este foarte important ca prelevarea să se realizeze cât mai repede posibil după moartea cerebrală. Corpul este menținut viabil doar cu ajutorul aparatelor speciale de la terapie intensivă, dar asta nu se poate face timp îndelungat. Un alt aspect de menționat este că rasa și sexul nu sunt factori de care să se țină cont la transplantarea unui organ.