Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Dând aripi înalte gândurilor în marele zbucium al universului intim, ca niște clopote vestind renașterea spirituală a neamului sunt interviurile cu mari duhovnici cu trăiri înalte și chipuri legendare - ierarhi, călugări, preoți, pe care Mircea Motrici i-a evocat la momente astrale de sinceritate.Veghind la altarul sufletului, autorul ne face părtași ai unor gânduri și trăiri învăluite în aura sacralității, adevărului și sincerității, zidindu-și cuvântul în dialoguri sacre, adevărate popasuri la răscruci de lumină și întuneric.
Graţie distinsei sale soţii, Rozalia Motrici,care se îngrijește ca Mircea Motrici să nu fie uitat, punându-i în valoare totul ce a scris, ce a lăsat posterității, fie pe banda de magnetofon sau în manuscrise, noi, prietenii din Cernăuţi, ne-am înavuţit cu prinosul acestui scump dar de carte românească - lucrarea La porțile timpului - Dialoguri cu mari duhovnici, care ni‑l prezintă pe autor ca pe un misionar creștin, nelipsit de la Sfânta Liturghie, mereu în frământări și în căutarea de valori sacrale, duhovnicești. Volumul ne face martori ai unor gânduri și trăiri înalte, sugestive şi emoţionante momente ce desăvârşesc cele sfinte sunt dedicate credinţei ce veghează la altarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt la Putna, sacralității pe muntele Athos, sincerității cu mari duhovnici la MănăstirilePutna, Sihăstria, Schitul Colciu de la Athos,dar şi la alte aşezăminte monahale,unde arde candela conştiinţei de neam şi de țară.
La 24 martie, prietenul nostru, al românilor din Cernăuți, scriitorul Mircea Motrici, cel care a fost aproape 20 de ani corespondent al judeţului Suceava şi Regiunii Cernăuți la Radio România Actualităţi, ar fi împlinit 70 de ani. Deşi au trecut 16 ani de când a plecat dintre noi, pentru a recuperacât mai mult posibil din moștenirea culturală a scriitorului, prin tenacitatea insistentă, prin hărnicia sa, dna Rozalia Motrici adună în pagini de carte texte a numeroase și semnificative interviuri, imprimate pe memoria benzii de magnetofon sau apărute în paginile unor file de ziar. Anume grație dnei Rozalia Motrici, preşedinta Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici”, cea care îi perpetuă idealurile, noi, prietenii din Cernăuți, de unde distinsul reporter Mircea Motrici făcea transmisiuni în direct de la sărbătorile noastre naționale, de la sediul ziarului „Zorile Bucovinei”, am intrat în posesia dialogurilor cu mari duhovnici ai tuturor timpurilor, volumul ”La porțile timpului”, apărut la Editura ”Crimca” a Episcopiei Sucevei și Rădăuților.
Reporter hărăzit să dea rigurozității jurnalistice scânteieri de prozator și poet, jurnalist, memorialist, călător neobosit cu microfonul în mână, Mircea Motrici, în nobilul său efort de a descoperi valori, de a dezvălui adevăruri, pe aripi de cuvinte a adus cu el, de pe meleagurile pe unde l-au purtat paşii ”în amurguri de zi sau în ceasuri de noapte”, ofranda unor gânduri și trăiri înalte. Întrucât rânduiala Bunului Dumnezeu a făcut să cunoască, în calitate de reporter, minunați duhovnici, Mircea Motrici i-a adus în aceste pagini de carte doar pe câțiva dintre ei, cu regretul că poate și mulți alți străjeri ar fi meritat să apară aici. ”Străjeri sunt duhovnicii, mari rugători, stejari cu rădăcini în alte veacuri. Corola lor la cumpăna nopții, sub aripi de îngeri, bate mereu la porțile timpului”.
Opiniile ce prind viață în momente astrale din interviurile cu slujitori ai altarelor sunt relevante și semnificative, mizează îndeosebi pe valențele dialogului, în virtutea lucrului în sine, vizează cu precădere viața monahală, valorile spirituale creștine, purtând amprenta inconfundabilă a sacralității, a veșnicie, a perenității durative, fie că autorul stă de vorbă cu mari duhovnici de la Voievodala și Sfânta Mănăstire Putna, fie că înalță altare spirituale pe Sfântul munte Athos.
”Dincolo de noi, dincolo de cuvinte, dincolo de timp”, apar cuvintele pline de înțelepciune ale ”vindecătorilor de suflete” ce îi mângâie pe călători cu privirile lor, iar cu rugăciunile leagă generațiile întru continuitatea dreptei credințe. Uneori vorbele lor sunt aspre chiar, dar blânde, alină dorurile, rup incertitudinile, spulberă povara greutăților, corectează drumuri și destine, scrie autorul, intenția căruia a fost de a semăna cuvinte în loc de a le oferi buchete de flori, de a-i aduna la un loc pe sfințiile lor. ”Demult mi-aș dori să-i știu într-o zi împreună, așa precum împreună sunt la această revărsare de file cu mari trăiri! Dar poate deja sunt în ceata drepților! Poate într-o zi poarta timpului se va deschide și vestea va sosi”. De 16 ani Mircea Motrici își continuă dialogurile astrale cu mari duhovnici ai ortodoxiei în ceata celor drepți.
Cu o deschisă sinceritate, Mircea Motrici și-a purtat dialogurile cu oamenii bisericii - Arhimandritul Dionisie Udișteanu (1900-1984), fost stareț al Mănăstirii Secu, Episcopul Gherasim Putneanul (1924-2004),Arhimandritul Iachint Unciuleac (1924-1998),părintele protosinghel Petroniu Tănase,stareț al Schitului românesc Prodromu de pe Muntele Athos (1916-2011), Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, trecut la Domnul în anul 2020, străjeri și ei la Porțile timpului, cu alți mari duhovnici, evlavioși slujitori ai sfintelor altare – ai Credinței și Neamului.
Înălțătoare, de o încărcătură sacrală emoționantăsunt paginile dedicate marelui misionar, părintele Cleopa, acel care ”a fost și va rămâne un propovăduitor al învățăturii patriotice”, miruit de Providență cu darul cuvântului și cu mare deschidere către oameni. A așterne câteva gânduri despre părintele Cleopa înseamnă o dulce povarăpentru autor, ”înseamnă a îndrăzni să te înalți o clipă spre cerul bunicilor noștri, unde vorbele dragi cu izvor în suflet te duc pe o aripă a copilăriei”.
În capitolul „Aripi de Ceaslov”, Mircea Motrici e lăsat ”furat” de cuvintele mărturisitoare de taină care vibrează atât de profund, cuvinte ce au fost ținute ani buni până la ”ivirea zorilor darnice, pe măsura sufletului și a frumuseții umane, aflate în așteptare, că ”nu el vorbește despre Ștefan, ci marele voievod vorbește prin el”, rostite de arhimandritul Iachint Unciuleac, ”monah ales de Dumnezeu să conducă mulți ani obștea Mănăstirii Putna”, care a vegheat istoria Sfintei Mănăstiri, prin iubirea și înțelepciunea căruia prinde viață chipul legendar al lui Ștefan cel Mare. Istoria nu este decât o carte a vremii, spun cuvintele pline de înțelepciune ale arhimandritului Iachint Unciuleac, care ne învață să urmărim virtutea. Ștefan cel Mare a hotărât ca pe mormântul său să fie pus simbolul stejarului, ca să arate că dorința lui dreaptă și sfântă este ca poporul nostru să reziste, să trăiască etern pe acest pământ sfințit cu jertfele strămoșilor.
Licărul din marea lumină a ortodoxieice se revarsă din izvorul sacral al evlaviei și al înțelepciuniice luminează din cartea”La porțile timpului” ne poartă pe urmele lui Mircea Motrici către tărâmuri divine spre sfintele lăcașe de închinare încărcate de miracolul sacralității, unde înțelepciunea și smerenia vorbește prin duhovnici binecuvântați de Dumnezeu. Dacă în 1998, prin cronicele pelerinajului său ce au prins suflet în volumul ”7 ZILE ÎN ATHOS”, Mircea Motrici ne-a dăruit fărâme din finețele,tainele și sacralitatea Sfântului Munte Athos, aceleași clipe de înălțare duhovnicească, aceeași liniște sufletească, deschidere spre iertare, binecuvântare și împăcare pulsează cu toate fibrele sufletului românesc în sinceritățile dialogurilor cu mari duhovnici ”La porțile timpului”. Aceste dialoguri prețioase ce poartă în sine lumina înțelepciunii duhovnicești, adunată în paginileacestei valoroase cărți, rămân la porțile tuturor timpurilorvalori spirituale eterne, cu file ce tăinuiesc momente sacrale din istoria monahală a Bisericii Ortodoxe Române.
Felicia Nichita-Toma, Cernăuți, ”Zorile Bucovinei”
