Cum să educăm un copil supradotat

Cea mai completă definiție a supradotării la copii a fost prezentată în Raportul Maryland, propus de Comisia pentru Educație a Ministerului Educației din Statele Unite. Conform ei, copiii supradotați și talentați sunt acei copii capabili de performanțe ridicate, care demonstrează achiziții și/sau abilități potențiale, precum: capacitate intelectuală generală, aptitudine academică specifică, gândire creativă sau productivă, capacitate de lider, arte vizuale și reprezentative, capacitate psihomotorie.Se consideră supradotați acei copii al căror coeficient de inteligență este mai mare de 140 de puncte. S-ar putea crede că, astfel, cu cât este mai mare valoarea, cu atât este mai benefică pentru copil, însă nu este atât de simplu. De fapt, nu toate problemele intelectuale țin de întârzierea mintală. Și copiii cu un coeficient înalt pot suferi de probleme emoționale, școlare și sociale serioase. Părinții și profesorii trebuie să știe că și copiii supradotați pot suferi de respingere și chiar hărțuire din partea colegilor, din cauza unor capacități care îi fac diferiți de ceilalți. În acest sens, se știe că laureatul Premiului Nobel pentru Medicină Santiago Ramon y Cajal a fost victimă a hărțuirii școlare. Există multe genii care au avut o perioadă școlară dificilă: Thomas Edison, Serghei Korolev, Louis Pasteur, Beethoven, Albert Einstein, Alexander Pușkin, Rodin, Napoleon etc. Acești copii supradotați învață mai repede și se plictisesc la școală, ceea ce pot exprima în mod inadecvat, de exemplu, corectându-l pe profesor, ridiculizându-și colegii sau izolându-se în propriile gânduri. Acest lucru conduce la respingerea celorlalți elevi și chiar a profesorilor. Dacă se bănuiește că un copil are capacități ridicate, este necesar să se apeleze la un profesionist care să determine asta cu precizie, să îi recomande un ritm de educație și să îl îndrume în legătură cu relațiile sociale.

În orice caz, trebuie să avem mare grijă la modul cum îi comunicăm unui copil că are mai multe capacități decât media, deoarece poate crede că, fiind foarte inteligent, nu este nevoie să depună efort. De fapt, acest lucru ar trebui făcut cu ajutorul unui profesionist. Trebuie să i se explice deosebirea dintre capacitate și conținut. Oricât de mare ar fi un recipient, acesta va fi gol dacă nu se ocupă cineva să îl umple. De aceea, din pricina lipsei de efort, unii copii supradotați ajung la eșec. Oricât de inteligenți ar fi, emoțiile lor sunt infantile și pot interfera mult în comportamentul lor. Maturizarea mintală și cea emoțională nu apar neapărat împreună. În prezent se știe că, pe lângă coeficientul de inteligență, există un coeficient emoțional, care măsoară capacitatea individului de a găsi un echilibru între rațiune și emoție și de a face ca acesta să îl ajute în atingerea scopurilor, nu să reprezinte un obstacol.

Soluția pentru copiii cu capacități ridicate este să li se propună activități în paralel, care să le ocupe timpul liber, ca de exemplu: muzică, teatru, fotografie, pictură, limbi străine. Pot fi de asemenea învățați să își utilizeze capacitatea pentru a-și ajuta colegii la școală. Acest lucru tinde să atenueze mult dificultățile sociale și îi poate chiar transforma în lideri. Copiii, atât cei cu o capacitate diminuată, cât și cei cu o capacitate prea înaltă, trebuie să aibă parte de susținere cât mai curând pentru a învăța să facă față în mod adecvat dezechilibrului pe care îl presupune fiecare dintre aceste circumstanțe.

Recunoașterea pluralității de inteligențe a avut efecte pozitive în educație, pentru că au crescut așteptările de a cultiva diversele capacități ale copiilor și adolescenților. S-au produs de asemenea îmbunătățiri în domeniul imaginii de sine, pentru că suntem deja toți conștienți că se poate străluci nu numai prin gândirea logico-matematică, ci și prin multe alte domenii care contribuie la ameliorarea vieții persoanelor. Astăzi, toți părinții și profesorii sunt conștienți că, dacă un copil nu are o performanță deosebit de bună în domeniul matematicii, poate fi un geniu în oricare altul, chiar în cel culinar sau în pictură. Acest lucru nu înseamnă deloc că dacă un copil are dificultăți la școală este pentru că probabil este un geniu în alt aspect al vieții, dar, în orice caz, nu se mai poate ignora posibilitatea ca, până la urmă, acesta să poată ajunge o persoană utilă și foarte fericită. Fericirea nu este certată cu inteligența pentru că nu depinde de ea.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com