Lacrimile Parcului Șipote

Parcul Șipote este, în continuare, o rană sângerândă pentru municipiul Suceava. Amplasat între centrul orașului și Cetatea de Scaun, parcul arată de parcă a fost abandonat. Căderile abundente de zăpadă au creat probleme suplimentare. Mai mulți arbori au fost dezrădăcinați pur și simplu, alții s-au rupt sub greutatea zăpezii. Căile de acces, așa cum sunt ele, sunt blocate din loc în loc de arbori sau crengi care au căzut și pe care nimeni nu a catadicsit să le îndepărteze.

Nepăsarea celor care trebuie să se ocupe de administrarea acestui loc care poate fi transformat într-o adevărată perlă este dublată și de actele de vandalism. Coșuri de gunoi distruse, opera unor persoane certate cu legea și cu bunul-simț, vin să întregească un tablou al neputinței. Unde or fi dispărut activiștii de mediu care se băteau cu cărămida în piept pentru salvarea acestui parc? Vocea lor s-a diminuat până a înghețat de tot sau timpul nu le mai permite să coboare câteva scări pentru a vedea ce se petrece în Parcul Șipote.

După ce a fost preluat de Primăria Suceava de la Romsilva în septembrie 2020, toată lumea se aștepta la schimbări radicale în bine, dar se vede că realitatea este cu totul alta. Între timp, au fost tăiați și mai mulți arbori, se pare cu autorizație de la Direcția Silvică, astfel încât pe alocuri nici nu mai putem vorbi de un parc, ci de pâlcuri de lăstari. Fără a mai vorbi că după venirea anotimpului cald, urzici cu înălțimi și mai mari de un metru devin ”copacii” de la Șipote.

Proiectul de modernizare a acestui parc pare a se realiza cu pași de melc. Cert este că Parcul Șipote poate deveni o adevărată oază de liniște și relaxare. Dar, vorba lui Marin Preda: timpul nu mai avea răbdare. Probabil nici mulți dintre suceveni.