Dificultățile de învățare la copii și cauzele lor (2)

Dificultățile de învățare survin la o vârstă fragedă și deseori constituie o problemă pe care copilul va trebui să învețe să o gestioneze. Surprinderea timpurie a dificultăților de învățare este esențială. Alte probleme sunt de natură intelectuală. Evident, coeficientul de inteligență este un mare indicator al succesului școlar, dar nu este singurul. Mulți copii cu un IQ înalt pot întâmpina dificultăți școlare. Dacă un copil are un coeficient limitat, este esențial să se adapteze conținutul la capacitățile acestuia, iar profesioniști specializați să îi programeze în mod adecvat ritmul de lucru. Dar cei mai mulți copii se află la nivelul mediei, motiv pentru care o pedagogie bună și o bună comunicare cu profesorul ar trebui să fie de ajuns. Se estimează că în jur de 25% din elevi suferă la un moment dat de dificultăți în însușirea cunoștințelor cum ar fi citirea, scrierea sau calculele. Pot fi de magnitudine diferită, dar cea mai mare parte dintre ele au un prognostic bun dacă sunt detectate în stadii incipiente.

Dislexia merită câteva rânduri. Această patologie este consecința unor mici disfuncții de percepție spațială, auditive sau vizuale, care interferează în asocierea simbolurilor lingvistice cu sensul lor. Originea sa stă în funcționarea sistemului nervos și se poate transmite ereditar, ceea ce explică de ce găsim frecvent mai multe cazuri în aceeași familie. Dislexia încetinește procesul lingvistic, afectând memoria de lucru și diminuând viteza de procesare. Copiii cu această problemă sunt nevoiți să depună un efort suplimentar ca să-și însușească simbolurile și, prin urmare, prezintă dificultăți în citire, scriere sau lucrul cu numere, așa că cei care suferă de dislexie încearcă să evite aceste sarcini, deoarece se dovedesc mai complicate pentru ei decât pentru ceilalți, iar deficitul se consolidează. Este important de detectat pentru a evita refuzul, având în vedere că abilitățile de citire sunt procesul cognitiv de bază care prezice performanța academică cel mai bine. Există programe specializate axate pe depășirea acestor dificultăți, în funcție de domeniul afectat, adică spațial, auditiv sau vizual. Prin urmare, părinții și profesorii trebuie să fie atenți la primele simptome ale dislexiei: lateralizarea deficientă (distincția dintre dreapta și stânga, sus și jos), inversarea literelor, orientarea cu dificultate, întârzierea limbajului sau dificultatea de a învăța prin lectură.

Tot ceea ce s-a spus despre dislexie se aplică și la discalculie. În acest caz, deficitul se referă la simbolurile numerice. Unor copii le este greu să gestioneze și să distingă numerele, așa că nu le vine ușor să numere sau să înțeleagă simbolurile din operații (adunarea, scăderea, înmulțirea...). Din cauza dificultăților de organizare spațială, le este greu să ordoneze numerele în coloane sau să urmeze secvențe numerice; pot să nu înțeleagă bine conceptele sistemului decimal; tind să scrie cifrele incorect, confundând forme sau sunete asemănătoare; uneori le scriu invers, iar alteori este foarte complicat să memoreze conținuturi complexe, cum ar fi tabla înmulțirii. De obicei, când sunt puși în fața acestui tip de sarcini, manifestă un nivel ridicat de stres, ceea ce influențează performanța. Când un copil prezintă aceste dificultăți, trebuie avut grijă să nu acumuleze întârzieri în sarcinile școlare și să nu-i crească disconfortul față de realizarea acestora.

În toate cazurile, soluția implică tratarea tulburării cu atenție la particularitățile copilului și a situației sale pentru a introduce schimbările necesare, precum și să căutăm să răspundem la reacțiile copilului la ceea ce se întâmplă. Dacă măsurile care se iau în familie și la școală nu sunt eficiente, trebuie să se apeleze cât mai repede la ajutorul unui profesionist.

Nu trebuie să uităm niciodată că este vorba despre copii, ceea ce întotdeauna cere activitate și joc. Aceste două lucruri îi relaxează și produc o creștere a capacității lor intelectuale. Astfel, cu cât mai multe dificultăți prezintă un copil, cu atât trebuie să acordăm mai multă atenție odihnei și recuperării lui. Trebuie să fim în alertă cu privire la complicațiile care apar în viața școlară, pentru că în această etapă crucială copiii pun bazele formării cunoștințelor și învață să coexiste cu colegii lor, ceea ce va avea consecințe enorme mai târziu. În viitor, când vor trăi în mod autonom alături de restul societății, le vor mulțumi părinților, îngrijitorilor și profesorilor că au vegheat asupra dezvoltării lor corecte.

Psiholog Mihai Moisoiu