Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Un adevărat furnicar de oameni umple de o bună bucată de timp interiorul fostului Cazinou Vatra Dornei, o clădire intrată acum 4 ani într-un amplu proces de renovare și restaurare. În afara personalului firmelor implicate în reabilitarea clădirii monument, de luni de zile câteva încondeietoare din Ciocănești, un recunoscut centru în dezvoltarea artei populare, sunt și ele implicate în decorarea sălilor principale ale cazinoului, respectând astfel ornamentația, finisajele și culorile conform planurilor clădirii de acum 120 de ani.
Creșterile prețurilor la materiale de construcții și manoperă, diferența de schimb valutar înregistrată în ultimii ani, precum și lucrările cu cheltuieli neprevăzute i-au determinat pe reprezentanții Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, administratorii clădirii monument istoric, să suplimenteze cu peste 8 milioane de lei cheltuielile înglobate în restaurare. Costul total înregistrat până la această oră se apropie de 30 milioane de lei, din care 21,8 milioane de lei au fost suportate din fonduri europene nerambursabile.
Un tur de vizitare, protejați de caschetă, ne arată deja o cu totul altă față a vechii clădiri
Pornim într-un periplu de vizitare a întregului complex, însoțiți de către maistrul responsabil al șantierului, Dumitru Bercea.
Racordată la rețeaua de încălzire a orașului, după ce s-a renunțat la montarea unei surse proprii, clădirea este bine încălzită și un furnicar de aproape 50 de suflete șlefuiesc ornamentele, le pictează, toarnă altele noi din ipsos, montează plinta de marmură și o aduc la culoarea inițială, montează ornamente în principala sală a clădirii. Trebuie spus că în afara zidăriei, a pereților clădirii vechiului cazinou, toate care s-au montat au fost realizate din materiale noi. Astfel grinzile și tabla acoperișului, șarpanta, izolația, pardoseala, tâmplăria, lambriul, coloanele s-au refăcut și ele pentru că unele stăteau să cadă, toate fiind noi în toată clădirea. Unele componente nu au fost prevăzute pentru schimbare integrală, dar când s-a ajuns la ele s-a constatat că sunt putrede.
Astfel, tot planșeul este nou, în afară de grinzile mari de susținere de pe care s-a plecat. Tot ce a fost putred s-a dat jos, s-a făcut planșeu din lemn nou, peste care s-a aplicat rigipsul rezistent la foc, ornamentele și profilele noi. În sălile laterale ale clădirii cazinoului, care vor fi săli de vizitare în cadrul spațiului muzeistic, mai sunt de montat măștile la radiatoare și grilele de aerisire de deasupra lor. Marmura a fost deja montată și șlefuită în sălile laterale, înlocuind parchetul ca soluție, iar tâmplăria și lambriurile sunt din lemn stratificat.
Dumitru Bercea ne-a spus: ” Când am curățat pereții am găsit multe straturi, pentru că timp de peste 100 de ani fiecare dintre cei care au administrat clădirea a dat câte o culoare, de la verde, vernil, galben, însă prima culoare aplicată atunci la construcția clădirii a fost acest crem, pe care l-am aplicat și noi astăzi. În afara corpurilor de iluminat s-au montat și spoturi de iluminare a lucrărilor care vor fi expuse în spațiul muzeal. Clădirea și-a recuperat aspectul inițial, anexele care au fost ridicate de-a lungul timpului, cum a fost acea anexă pentru cantină ridicată la un moment dat sau terasa din spate, sub care ar fi trebuit păstrate lemnele de foc, au fost demolate”.
Sala principală, marea atracție a noului complex muzeal
Cel mai mult personal este implicat în această perioadă în realizarea decorării sălii principale a clădirii monument. Ornamentele aurii de pe tavane au fost tratate cu o vopsea specială, care înlocuiește foița de aur, iar culorile zugrăvelii sunt cele originale. L-am întâlnit în frontul de lucru pe Dan Cristian Rînjă, arhitectul și șeful de proiect, care ne-a vorbit despre lucrare: ”Am preluat această clădire în stare de ruină, într-o stare de colaps. A fost muncă multă, s-au mai făcut niște adaptări, niște modificări și în funcție de finanțări, să nu depășim niște limite. E o clădire amenajată cât se poate de modern, cât ne lasă regulamentele și legea restaurării monumentelor istorice. Nu poți să faci nici înăuntru tot ce vrei tu, trebuie să respecți niște ornamente, niște profile, nu poți să le dai jos și să le arunci. Trebuie restaurate și puse la loc. Pe partea de instalații trebuie să asiguri un confort pentru vizitator, să aibă aer condiționat, să aibă și căldură, să aibă și lumină pe exponate. Categoric că îmi place clădirea astăzi, când ai plecat de la niște desene și ai gândit într-un fel și vezi că începe să se materializeze. Toți arhitecții au această satisfacție când începe să iasă bine. Din punctul meu de vedere este o operațiune reușită, pentru toți și pentru Vatra Dornei, pentru că reprezintă o poartă de intrare în stațiune și o carte de vizită.”
Acum mai sunt de făcut ultimii 4 metri de jos ai sălii principale, cu ipsoseria, finisaje și vopsitorie, urmând apoi montarea pardoselii de marmură, o ultimă operație fiind apoi montarea lambriurilor.
Încondeietoare din Ciocănești, mâini de aur pentru realizarea decorațiilor pictate
Pentru realizarea zugrăvelilor pretențioase din sala principală a clădirii, a decorațiunilor migăloase cu panouri colorate, s-au căutat pictori specialiști, dar aceștia au fost greu de găsit. Au fost aduse astfel femei încondeietoare de ouă din comuna Ciocănești, care au mâna formată și experiență în mânuirea penelului. Opt femei lucrează zilnic la finisajele colorate ale vechiului cazinou, redându-i astfel strălucirea de altădată. Au răbdare multă și lucrează foarte bine la panouri cu fructe, cu culori refăcute după cele originale și ”amorași”, reconstituiți după cei originali.
Dintre ele, Magdalena Nistoroaia ne-a spus: ”E nevoie de răbdare, multă răbdare, altfel nu eram aici. Finisăm cu șmirghel un pic să scoatem porii, dăm cu amorsă și var după aia, după care vin culorile”. Maria Ciocan vorbește despre experiența lor: ”Încondeind ouă și venind de la Ciocănești, unde pe majoritatea caselor sunt pictate motivele naționale, lumea a lucrat și cunoaște tehnica și ordinea culorilor. Punem fondul și apoi aplicăm celelalte culori și ne-a fost destul de ușor aici să vedem mai întâi ce e de făcut și mai apoi să ne punem pe treabă. Cu încondeiatul e migăleală și vă dați seama că și aici e la fel, eram pregătite pentru treaba asta.” Le-am găsit aici și pe Nicoleta Ianoș, Maria Timu sau Maria Giosan, care ne-au spus: ”O experiență frumoasă și plăcută, totodată. Ne-a prins bine și va fi și o amintire frumoasă pentru noi.
Încă trei-patru luni de muncă
Lucrările au intrat în linie dreaptă și vor fi finalizate, după spusele coordonatorilor proiectului, într-un interval de 3-4 luni la interior, rămânând de făcut și micile amenajări exterioare din imediata apropiere a clădirii.
Cel care a pus mult suflet în reconstrucția cazinoului, inginerul Ciprian Muscă, responsabil financiar de proiect din partea Centrului Eparhial Suceava, ne-a vorbit despre amploarea lucrării: ”Ultimele luni de lucru înseamnă de fapt partea de finisaje, adică cele mai grele și mai complexe lucrări. Dacă în prima parte au fost lucrări de zidire, de consolidare care au mers mai ușor, acum sunt lucrări de migală, de finețe și aici trebuie o atenție deosebită, pentru că fiecare liniuță se trasează manual cu pensula cu mare rigoare și mulțumim constructorului că dă atenție fiecărui detaliu din acest proiect. Practic, la ora asta suntem într-o proporție destul de avansată, mai sunt lucrările la Sala Centrală care trebuie finalizate, de montat marmura aici, de făcut ultimele retușuri. De ultim moment am avut o schimbare de soluții la două săli care fuseseră inițial parchetate, însă la momentul punerii în operă s-a constatat că soluția folosirii parchetului nu era una care să pună în valoare clădirea cazinoului. S-a montat atunci marmură, o soluție adaptată mult mai bine arhitecturii cazinoului dornean. Această lucrare reprezintă de altfel prima reabilitare totală a clădirii din momentul construirii și inaugurării ei, în 1898. Ne-am bucurat că atât arhitectul-șef de proiect, cât și conducerea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, prin Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina, au acceptat aceste soluții noi, care să pună în valoare și mai mult acest monument. Ne dorim să redăm regiunii de nord a țării cât mai repede această construcție emblematică și estimăm că undeva în următoarele 3-4 luni de zile să reușim să finalizăm acest obiectiv.”
Chiar dacă creșterile de prețuri și manoperă înregistrate din primăvara anului 2019 încoace, diferențele de schimb valutar și lucrările neplanificate au crescut cu aproape 2 milioane de euro valoarea de ansamblu a proiectului, renovarea noului Complex Muzeal ”Cazinoul Băilor” Vatra Dornei va bucura pe toată lumea odată cu recăpătarea strălucirii de altădată.
Video pe www.monitorulsv.ro
