Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Pentru Maria Molea, o adolescentă de 17 ani, din Sucevița, pianul este o „binecuvântare care îi luminează viața”. Fiecare notă îi bate direct pe corzile sufletului, iar fiecare recital îi confirmă că scena și muzica nu mai sunt doar pasiuni, ci un stil de viață căreia îi va rămâne fidelă pentru cât mai mult timp.
Este îndrăgostită de artă, de muzica clasică, compune poezii, însă mai presus de toate iubește pianul, regele instrumentelor.
Maria este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți, la clasa de filologie. A terminat anul școlar precedent cu 10 pe linie, este o elevă eminentă, anul trecut fiind laureată cu premiul al II-lea (cu 9,90) la Olimpiada Națională de Religie, de la Sibiu.
Este muncitoare, sensibilă, foarte apreciată de dascălii săi pentru seriozitatea și conștiinciozitatea pe care le arată în tot ce se implică.
Se pregătește pentru Conservator
„Arta și orice formă de manifestare a ei mă învață mereu cum se simte extazul. Am început să o descopăr în clasa a VII-a, când m-am înscris la cursurile de pian. La început mi-a fost destul de greu (…). Însă iubirea mea pentru acest lucru și dorința de a crește tot mai mult în acest sens mi s-au activat cu adevărat în momentul în care am călcat prima dată pe scenă, la primul meu recital, după 3 luni de studiu. Am înțeles atunci că tot ce vreau este să trăiesc acele sentimente pentru tot restul vieții. De atunci nu am mai privit cântatul la pian ca pe o mare greutate, ci ca pe o binecuvântare care are să îmi lumineze viața”, descrie Maria primele sale întâlniri cu pianul.
A început să studieze pianul de la 13 ani cu prof. Marian Huțanu, iar în prezent se pregătește pentru admiterea la Universitatea Națională de Muzică din București (Conservator), astfel că zilnic alocă trei-patru ore pregătirii sale.
„Eu am început destul de târziu pianul, astfel că trebuie să recuperez mult, nu-mi permit pauze. Studiez zilnic, nu pot rata nici o zi, mă simt vinovată. Încerc să ajung la patru ore de studiu, când a fost vacanță am stat și șase. Pentru somn rămân patru-cinci ore”, menționează Maria.
Îi place să interpreteze Chopin, în mod deosebit, mărturisind de altfel că muzica clasică i-a „deschis mintea și sufletul către o lume a frumosului și a culturii”.
În prezent explorează și partea de compoziție muzicală, cu ajutorul profesorilor care o pregătesc, o nouă provocare în cariera pe care o visează.
„Secretul meu este că nu scriu cu mintea, ci cu sufletul”
Cât despre poezie, primele sale încercări le-a avut la început de liceu, cu scurte tentative, care ușor-ușor i-au finisat talentul. Scrie tot despre muzică, pian, despre infinit și elemente celeste, despre sentimente și trăiri.
„Tot datorită acestei lumi a frumosului mi-am descoperit și înclinația către poezie, ajungând să mă regăsesc tot mai mult în arta acesteia și să scriu din ce în ce mai multe versuri (…). Simțeam nevoia să scriu, mă simțeam inspirată. Am ajuns astfel să compun poezii mai ample, versuri mai lungi, mai profunde. Pe asta mă bazez acum. Pe profunzime, pe metaforă. Acesta este obiectul pe care îmi doresc să îl atingă fiecare vers al meu. Secretul meu este că nu scriu cu mintea, ci cu sufletul”, mărturisește adolescenta.
Compoziția, studiul la instrument, preocuparea pentru poezie, pregătirea pentru disciplinele școlare îi fac programul mai dens decât cel al unui adult în toată firea, însă își dorește ca pariul pentru visurile sale să fie unul câștigător.
„Devine din ce în ce mai dificil să îmbin toate sarcinile pe care trebuie să le îndeplinesc atât cât privește muzica, cât și școala. Însă tot ce fac îmi dă putere să merg mai departe, pentru că fac ceea ce iubesc și iubesc ceea ce fac”, conchide Maria.
