Cei de „neatins” și „realizările” lor

Avem frumosul obicei de a critica, bârfi și înjura instituțiile statului și conducătorii lor! Această atitudine, prezentă în toate statele democratice, este sănătoasă și are ca efect corectarea, mai mult sau mai puțin, a greșelilor și aberațiilor! Se realizează mai puțin din această intenție decât ne-am dori, dar asta nu trebuie să ne facă să nu le mai „arătăm obrazul”! După multe critici „neconstructive”, cei cu funcții de decizie din mediul politico-administrativ iau măsuri de corectare, pentru a nu pierde prea mult pe plan electoral! Pierderea voturilor și nu respectul față de cetățeni determină o reacție normală din partea autorităților.

În acest articol vreau să mă refer la acele instituții aparent sacre și de necriticat din România, dar și la cei care le conduc (de foarte mult timp!) ce și-au creat o imagine de superspecialiști de neînlocuit! Cine a creat aceste imagini de cavaleri ai dreptății și profesionismului, este ușor de văzut! Cei cărora le este de folos, material și politic, din țară și „de afară”. Nu voi putea epuiza subiectul, dar voi continua și cu alte ocazii!

Cum probabil vă așteptați, voi începe cu Banca Națională și guvernatorul ei din 1991! Nu voi aborda meritele incontestabile ale instituției și conducătorului, pentru simplul motiv că o fac ei permanent înfrumusețând „realizările”. Eu vreau să arăt unde măsurile Băncii Naționale sunt de neînțeles (ca să fiu elegant!) și de ce cred că politica ei se confundă cu dorințele băncilor comerciale care acționează în România, aproape toate cu capital extern! Să vedem unele (nu toate!) zone de activitate unde „pe lângă lipsuri sunt și neajunsuri”, cum spunea un activist PCR:

- avem un deficit imens al balanței comerciale și de plăți ce crește constant! De ce nu este devalorizat CONTROLAT leul, pentru a scumpi importul și a ieftini exportul, măsură pe care au luat-o alte țări care nu sunt în zona euro! E singurul avantaj al menținerii României în afara zonei euro și nu îl valorifică! Mai mult, un leu mai slab ar genera și investiții!

- de ce nu se acționează pentru intrarea în zona euro, în condițiile în care „colega de suferință”, Bulgaria, va fi acolo peste un an? Aceasta ar avantaja cetățenii, firmele și statul român care ar putea accesa creditele la o dobândă similară UE (1,5 – 2,5%)? Dar ar face să câștige mai puțin băncile comerciale, care în România fac un profit pe care nici nu-l visează „acasă”.

- de ce celebrul ROBOR este „impus” de primele 10 bănci comerciale, iar Banca Națională a renunțat (nu din lene!!!) la orice intervenție în stabilirea acestei dobânzi? Împrumutul presupune un creditor (bancă) și un beneficiar (cetățean, firmă, România). Cine este reprezentantul beneficiarului în stabilirea nivelului ROBOR? Ar trebui Banca Națională, dar…

Alte instituții „fără pată și prihană” sunt în zona serviciilor speciale, pe care nu le criticăm din frică sau necunoaștere! Dar, întrebări ar fi:

- ce caută serviciile în economie, ca pe timpul comunismului? Simplu, vor să obțină venituri extrabugetare care nu sunt alocate  de Parlament prin lege! Cum sunt cheltuiți acești bani? Cine verifică?

- ce caută serviciile în activitatea judiciară, unde „s-au înfipt” chiar cu protocoale secrete ca în Rusia și participau efectiv la judecată! Kovesi și Stanciu erau încântate! Jalnic!

- cui și cât de des (nu mai întreb și cât de real!) raportează despre activitate? Câți spioni au reținut? Cei din Parlament, în drept să-i controleze, au adormit!

În perioada următoare voi căuta și alte instituții de „neatins” nici cu o floare! Mi-am amintit de „Flori de mucigai”, Tudor Arghezi.

Va continua

Dan Strutinschi

P.S.  Ca și cehii, ENEL pleacă din România după un profit imens! Acum ar trebui să facă investiții pentru echipamente uzate! Nu cheltuie!! Vor face și ceilalți la fel? Cred că DA!!