Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Un adolescent de 17 ani din județul Suceava face parte din elita roboticii mondiale.
Alături de colegii săi din AutoVortex, echipa națională de robotică a României, i-a uimit pe americani, pe ruși, în cadrul unor competiții puternice, recunoscute, unde tineri de pe tot globul înlesnesc tehnologia viitorului.
Adrian Hănțăscu este în clasa a X-a, la Colegiul Național de Informatică „Spiru Haret” Suceava, iar de un an face parte din echipa AutoVortex.
Este pasionat de robotică, de tehnologie, de inovație, hobbyuri care l-au adus pe unele dintre cele mai importante podiumuri ale lumii, din acest domeniu.
Se pregătește intens, zi lumină de cele mai multe ori, iar la fiecare final de săptămână pleacă la București pentru a se antrena alături de colegii lui din echipa națională de robotică.
Adrian conduce robotul în competiții
„Când ne întâlnim, muncim zi și noapte la roboți, muncim până funcționează cum trebuie, nu e loc de greșeală. Avem mentalitatea de locul I sau nimic, insuflată de domnul profesor care ne coordonează, Ionuț Panea, de la Academia de Studii Economice. Hub-ul nostru de pregătire este la Politehnică, acolo ne întâlnim săptămânal. Aproape toți colegii mei din AutoVortex sunt din București, de la colegiile de top, suntem câțiva din provincie”, povestește Adrian Hănțăscu.
Adrian este din Zamostea, iar microbul roboticii l-a luat de la fratele lui mai mare, Alex, actualmente student, cu preocupări temeinice în acest domeniu.
În clasa a VII-a și-a cumpărat prima imprimantă 3D, care i-a potențat apetitul pentru tehnologiile avansate. S-a <jucat> cu ea multă vreme, a experimentat, iar o parte dintre obiectele realizate (brelocuri, machete) le vindea colegilor pentru a reinvesti în piese și componente.
„Mai târziu, pe la 15-16 ani, am mers în vizită la hub-ul celor de la AutoVortex și le-am spus că sunt pasionat de printarea 3D, le-am povestit despre proiectele mele aflate în lucru, concursurile la care am mai participat, rezultatele mele. Câteva săptămâni mai târziu m-a sunat domnul profesor coordonator, Ionuț Panea, și m-a întrebat dacă vreau să merg în Libia, la un concurs internațional. Inițial am crezut că e o glumă, însă probabil domnul profesor a simțit că sunt implicat, a intuit că am potențial. A avut fler”, povestește adolescentul.
În AutoVortex fiecare elev are un rol foarte bine delimitat, fiecare component fiind responsabil de un segment în procesul construirii robotului, dar și în competiții.
Încă de la primul concurs internațional la care a participat, cel din Libia, de la începutul acestui an, Adrian a fost desemnat să conducă robotul.
S-a descurcat excelent, echipa sa și-a adjudecat locul I, iar de atunci, Adrian conduce robotul AutoVortex în toate competițiile la care participă.
„Este un rol important, deloc ușor. Roboții se confruntă în ring timp de două minute, din care 30 de secunde sunt autonomi. Deci practic mie îmi rămâne doar un minut jumătate să conduc robotul, să acumulez puncte, să fiu peste adversar. În acest timp trebuie să știi cu mare precizie ce trebuie să faci, mai ales că poți lua și penalizări sau poți fi atacat. Nu e loc de greșeală, trebuie să fii 100% acolo timp de un minut jumătate. Toată munca echipei, construcția, programarea, stă în acel minut și jumătate în care driverul trebuie să fie as”, mărturisește Adrian.
Plecările sunt finanțate de părinți și sponsori
După competiția din Libia a urmat un concurs internațional în Rusia, în Sankt Petersburg, unde AutoVortex s-a clasat pe locul al II-lea. Plecarea elevilor a coincis cu declanșarea atacului asupra Ucrainei, fiind pentru întregul lot o experiență atipică, cu emoții amplificate de situația respectivă.
Rusia a fost urmată de două deplasări în Statele Unite ale Americii, în iulie, în Utah, AutoVortex câștigând locul I la Campionatul Internaţional de Robotică.
Elevii au avut misiunea de a construi un robot care, prin intermediul unor comenzi, a trebuit să ducă la îndeplinire o serie de acțiuni, precum: preluarea de cuburi și bile, plasarea acestora la diferite înălțimi etc. Pentru programarea acestuia, elevii au folosit inteligența artificială.
Au urmat competiții în țară, în Dej, Turda etc., cu rezultate excelente.
Cât privește costurile care vin odată cu participarea la aceste competiții, multe organizate în destinații îndepărtate, performanța este susținută din buzunarul părinților și din bunăvoința unor sponsori.
„E o problemă cu finanțarea, plecările sunt costisitoare, transportul, cazarea. Dacă ar fi să adun competițiile dintr-un an, fiecare membru al echipei are nevoie de 10.000-15.000 de euro. Pe mine m-au sprijinit părinții și, cu ajutorul doamnei diriginte Daniela Boșca, am convins doi sponsori – Egger și Killer – să mă finanțeze pentru competiții”, a menționat Adrian.
„Plec de vineri la 17.00 și mă întorc duminică seară”
Pentru a se pregăti alături de colegii din AutoVortex, adolescentul sucevean face săptămânal drumul Suceava – București și retur.
„Plec de vineri după ore, prind trenul de la 17.00 și mă întorc duminică seară. Când avem mai multă treabă, când ne pregătim pentru concursuri, mă învoiesc și stau mai mult la București. Le mulțumesc dirigintei Daniela Boșca și directorului colegiului, Virginel Iordache, pentru înțelegere și sprijin. E obositor, dar m-am obișnuit cu acest program, îmi și place. De obicei dorm pe tren pentru că stau destul de prost cu somnul. La hub ne întâlnim și lucrăm permanent, până dimineață de multe ori”.
Tot în Capitală a fost și cu prilejul unor apariții în mass media, la Pro Tv, Antena 1, Digi 24, Radio România Actualități, sau al unor ceremonii de premiere organizate de oficiali din Guvern.
Adrian recunoaște că în mare parte a fost autodidact, s-a ajutat de tutoriale, iar încercările repetate au fost un bun profesor.
Când nu e la București sau la școală, are o cameră „de joacă” acasă, unde își petrece mare parte din zi.
„Până târziu, noaptea, stau în camera mea cu jucării, cum îi spun eu, și proiectez, experimentez, testez, gravez pe aluminiu, pe lemn, lucrez la proiecte pentru concursuri. Am o imprimantă 3D, am un laser, în fiecare zi fac ceva, indiferent dacă am sau nu chef. Momentan, îmi construiesc o imprimantă 3D, am una acasă de care nu sunt mulțumit și vreau s-o modific de la zero să o fac mult mai performantă și mai capabilă. Am proiectat o schiță, am făcut un plan și voi face o imprimantă total diferită”, povestește adolescentul.
I-ar plăcea să studieze ori în Danemarca, ori în State, unde, pe baza rezultatelor de până acum, ar putea primi o bursă de studiu, iar cât privește viitorul ceva mai îndepărtat, și-ar dori să fie antreprenor și să implice și partea de robotică în activitatea sa.
