Șezătoare ca odinioară, cu elevii și profesorii școlii din Zamostea

Cadrele didactice de la Școala Gimnazială Zamostea au organizat, cu prilejul Zilei Naționale, o șezătoare, momentul fiind recreat în incinta Căminului Cultural Zamostea.

Activitatea a reunit elevi, profesori şi părinţi, de la școala menționată, pe temeiul că ,,Şcoala este cea care trebuie să conştientizeze necesitatea perpetuării obiceiurilor şi tradiţiilor, să trezească în elevi mândria de a fi român, să-i facă pe elevi să dorească să fie continuatori şi păstrători ai tezaurului minunat numit folclor”.

Potrivit organizatorilor, timp de o oră, copiii au participat la o şezătoare, aşa cum se întâmpla în vremurile de demult, fiecare având un rol bine stabilit. Îmbrăcaţi în straie populare, micuţii zamosteni au cântat, au tors lână şi au spus glume, ghicitori şi poezii, dar cel mai important au recreat atmosfera unei şezători tradiţionale româneşti.

„Astfel, participanţii au depănat scule pe vârtelniţe, fetele cu furcile în brâu au tors fuiorul, altele au împletit sau croşetat. Magia momentului a fost dată şi de decorul popular în care s-a desfăşurat activitatea, cu lădiţe împodobite în straie ţărăneşti şi covoare autentice româneşti. Cu această ocazie, am adus războiul de țesut și urzitorul de la doamna Coca Murariu. Este o plăcere să stai lângă dumneaei, iar în timp ce monta acest război de ţesut, ne povestea despre viaţa satului de demult: <Erau şezători în jurul războiului de ţesut. Ne adunam femeile şi lucram până târziu în noapte. Unele torceau, altele croşetau, se ţesea, dar ne aduceam aminte de istoria satului>”, au transmis organizatorii.

Totodată, Ioana-Maria Cojocariu, profesor de istorie, a menționat că „rolul cadrului didactic, indiferent de nivelul de învățământ la care predă, este și acela de a-i face pe copii să învețe să prețuiască și să respecte obiceiurile și tradițiile țării în care s-au născut. De asemenea, trebuie să contribuie la păstrarea acestor comori inestimabile ce definesc un popor, făcându-l unic și nemuritor, în ciuda scurgerii timpului. O frumoasă tradiţie păstrată cu sfinţenie de bătrânii satului, pe care o scot la iveală din lada de zestre mai ales în serile lungi de iarnă este şezătoarea, ce încă nu şi-a pierdut identitatea în mediul rural. Școala este locul în care elevii învață și să iubească, să trăiască și să îi respecte pe cei ce le sunt mentori, dar și cultura și progresul”.