Marea sărbătoare a armenilor de la Mănăstirea Hagigadar a adunat și în acest an sute de oameni

Sute de oameni au participat duminică la slujba de ”Sf. Maria” care se organizează anual la Mănăstirea Hagigadar din Suceava. În jurul orei 10.30, mulțimea a urcat dealul pe care a fost ridicat acest locaș de cult acum mai bine de 500 de ani, iar Episcopul Datev Agopian i-a binecuvântat pe toți cei întâlniți în cale. În acest timp, o parte din credincioși au înconjurat, în genunchi, biserica și au aprins lumânări, așa cum spune tradiția, pentru împlinirea dorințelor. ”Eu aici vin de 12 ani, nu sunt armeancă, dar am fata botezată la armeni și când am venit pentru prima oară aici mi-am dorit să am un copil sănătos și Dumnezeu m-a ajutat și vin în continuare aici”, ne-a spus o suceveancă legată acum sufletește de comunitatea armenilor. Ca ea sunt și multe alte persoane, care mărturisesc că Mănăstirea Hagigadar are o vibrație aparte, iar cei care cred în Dumnezeu o simt extraordinar. Slujba a început în jurul orei 11.00, iar ca un semn ceresc, la scurt timp a început și ploaia, care fusese anunțată și zilele trecute, dar care a ocolit Suceava. În mica biserică Hagigadar au intrat doar un număr limitat de persoane, dar mulți au așteptat afară și chiar dacă totul s-a oficiat în armeană, au așteptat finalul, în ciuda celor 10-15 minute de ploaie, în anumite momente chiar densă. În interior se află și moaștele ”Sf. Ioan Botezătorul”, care au fost aduse de la București, așa cum a detaliat preotul Azad Mandalian, omul de care se leagă ultimele trei decenii din viața Mănăstirii Hagigadar. La finalul ceremonialului religios au fost împărțite peste 200 de pachete oamenilor care au participat la acest eveniment.

La 40 de urechiușe se îndeplinește o dorință

Iar o sărbătoare a armenilor fără celebra ciorbă de urechiușe nici nu încape în discuție. Dar până la produsul final, în spate e o muncă de câteva săptămâni, care presupune implicarea unui număr mare de persoane. Carmen Aspadrian are 62 de ani, este din București, iar în  jumătate din acești ani a ajuns și pe la Suceava. ”Facem urechiușe pentru ciorba tradițională de hram, care sunt din aluat umplut cu cărniță, care are formă de urechiușe. Fac de vreo câțiva ani și e o muncă migăloasă, pentru că trebuie făcut cu atenție, dacă s-a deschis iese carnea din ele”, a spus Carmen Aspadrian. Sâmbătă după-amiază, în curtea bisericii Sf. Cruce din centrul municipiului Suceava, se muncea din plin pentru ca urechiușele să fie pregătite pentru ciorbă. O suceveancă, fără legături de sânge cu armenii, spune că activitatea merge în funcție de mai mulți factori: ”Depinde de dorința pe care ți-o pui, cum te rogi la Dumnezeu, cât spor ai la treabă. Neapărat cu dorință și măcar pentru sănătate și tot te rogi, să fie bine copiilor, să fie pace, să fie liniște. Aici, la biserică, am învățat cum se fac urechiușele de la doamnele care vin de mai mulți ani. Dacă ai dexteritate nu e chiar așa greu, dar fiind așa de mici nu e chiar simplu”. Iar oamenii care nu sunt de etnie armeană vin la Suceava și din alte locuri ale țării. Este cazul și Adrianei Ene, care a mărturisit și motivul pentru care se întoarce an de an la Suceava: ”Merg mâinile destul de bine, pentru că e deja al 25-lea an în care vin. Sunt din Brăila și am lipsit doar de două ori, prima oară când s-a născut primul copil, exact pe 15 august, când e hramul bisericii, și când a fost pandemia. Nu sunt armeancă, dar prin împlinirea acestei dorințe am spus că voi veni în fiecare an”.

Hurutul, secretul ciorbei de urechiușe

Corina Derla, o apropiată a armenilor și a obiceiurilor și tradițiilor acestei comunități, a mărturisit că pentru ziua de duminică au fost pregătite în jur de 450-500 de porții de ciorbă de urechiușe cu hurut, cât și pilaf cu carne de vită.

”Ingredientul principal este carnea de vită, pentru că armenii în lungile lor călătorii de afaceri își luau drept provizii carne de vită pe care o puneau sub șaua calului și în acest fel există o predilecție pentru un astfel gen de carne. Practic, este o ocazie frumoasă pentru toți armenii de pretutindeni să se întâlnească la umbra Hagigadarului, să fabrice aceste urechiușe, pentru că 40 de urechiușe înseamnă îndeplinirea unei dorințe, conform tradiției armenești. E un mod de a menține comunitatea unită, de a-i aduna pe oameni împreună și de a-și împărtăși ce știu despre comunitatea lor de la cei mai în vârstă. Într-adevăr, vin și ajută iar copiii încep să preia tradiția pentru că la un moment dat vor trebui să o ducă mai departe. Este o muncă migăloasă, pentru că până și ingredientul minune, hurutul, acel ingredient pe bază de verdețuri este făcut de doamnele din comunitate cu două săptămâni înainte de hram. Comunitatea se mobilizează să facă toate cumpărăturile pentru hram și trebuie să spunem că aici sunt folosite peste 20 de kilograme de făină, aproape 50 de kilograme de carne de vită, condimente și multă pasiune, pentru că în ziua în care s-a făcut hurutul a plouat, dar nimeni nu a plecat acasă și toți oamenii au rămas să ajute”, a explicat Corina Derla. Trebuie spus că hurutul este un ingredient folosit la ciorba de urechiușe, în care se pune pătrunjel, țelină și busuioc, se fierbe în lapte și smântână, iar apoi este scos în formă de piramidă, conținutul se usucă, iar apoi se pune în ciorbă, ceea ce dă o savoare aparte.