Creștere alarmantă a numărului de câini fără stăpâni, cauzată de războiul din Ucraina

Haitele de câini vagabonzi își fac din nou simțită prezența, tot mai des, pe străzile Sucevei, atât ziua, când trecătorii încremenesc când se trezesc în față cu 10-15 câini ce hoinăresc prin zonele centrale, dar și noaptea, când hărmălaia lor și luptele pentru teritoriu nu-i lasă să doarmă pe cei din blocurile pe unde se adună. Deși se prind în continuare, ceea ce ne și costă, fenomenul abandonului s-a amplificat, iar mulți sunt aduși de cine știe unde și aruncați la marginile orașului, uneori chiar cu zecile odată.

În mod surprinzător, războiul din Ucraina a influențat mult și situația gestionării câinilor vagabonzi din România.

Adăpostul de animale din lunca Sucevei, care în iarnă mai avea circa 300 de câini, acum are deja 500, iar limita maximă va fi curând atinsă.

Acolo sunt deparazitați, tratați și sterilizați, le trebuie asigurată hrana zilnică, apă, medicamente și curățenie. Costurile de funcționare s-au dublat, iar situația devine îngrijorătoare, mai ales în perspectiva iernii.

Adopții locale nu se fac deloc, iar mai nou, cele internaționale, care erau baza, sunt aproape inexistente.

O parte dintre câinii fără stăpân care erau salvați de pe străzi și duși la adăposturile private sau ale administrațiilor locale erau adoptați în străinătate, în Germania, Belgia, Franța, Spania sau Anglia. Războiul a făcut ca adopțiile din România să fie puse pe pauză, în favoarea celor din Ucraina, unde milioane de animale au rămas singure după ce stăpânii lor au murit sau au fugit din calea tancurilor, rachetelor și a soldaților ruși. Mai mult, Anglia a interzis adopțiile internaționale de animale din motive medicale, încât fluxul de animale fără stăpân care plecau peste hotare s-a diminuat până la dispariție.

Mii de animale au intrat în țară odată cu valurile de refugiați care se „revărsau” pe la punctele de trecere a frontierei. Nimeni nu știe câte au ajuns în țările spre care se îndreptau și câte au fost lăsate aici, pentru că nu au avut cum să le ia cu ei în alte țări, cu o politică veterinară mai strictă.

Plus că multe alte patrupede rămase fără stăpân, majoritatea câini, dar și animale de la Zoo, au fost aduse din Ucraina de organizațiile de acolo, în ideea că aici sunt ferite de efectele războiului.

Unde au ajuns și cine mai are în grijă toți acei câini? Nu se știe. Unii ar putea fi pe străzile Sucevei, amestecați cu cei aduși de prin sate sau chiar din orașe în care nu există adăposturi de animale sau unde nu mai au locuri libere.

Iar din cauza asta oamenii ajung să se teamă că dau de o haită mai agresivă când ies în stradă ori nu se pot odihni noaptea de gălăgia creată. Soluții?