Asistăm la o ierarhizare anormală în societate. Câți dintre români știu cine este președintele Academiei Române (2-3%) și câți pe Țancă Uraganul? Acest lucru e valabil și la nivel local. Cât de cunoscut este rectorul Universității (sub 5%) și cât de cunoscute sunt vedetele din afaceri cel puțin ciudate!
Situația e valabilă și în lumea „dezvoltată”,unde vedetele din sport, muzică, film sunt mai cunoscute decât academicienii, universitarii, cercetătorii! Deosebirea este că „creierele”națiunii sunt foarte respectate și comunitățile se mândresc cu cetățenii lor ajunși în rândul elitelor! La noi sunt ignorați, dacă nu bârfiți.
Un rol hotărâtor în promovarea nonvalorilor îl au politicienii, care se simt confortabil în compania lor!
Nu trebuie uitați „formatorii de opinie”, recrutați din rândul celor care au scris mai mult decât au citit (o sintagmă pe al cărei autor l-am uitat), exceptând facebook-ul. Sunt deseori mai nocivi decât politicienii (cel puțin în acest caz).
Nu e de mirare că „omul normal”desconsideră, sau nu bagă în seamă, „tocilarii”care își găsesc recunoașterea în alte părți (zeci de mii!). Auzim des expresia „face pe deșteptul”! Dar dacă e mai deștept? Nu ar trebui să fie el modelul, în primul rând pentru tineri? Categoric da, iar ei ar fi garanția unei societăți normale, dar și a promovării României la „masa bogaților”(nu a oligarhilor!).
Yuval Harari, pe care îl consider strălucitor, susține că viitorul este al celor foarte calificați, iar cei slab sau mediu calificați vor rămâne treptat fără loc de muncă! Un exemplu dat este cel al unei fabrici de componente auto care, după robotizare, a scăzut numărul locurilor de muncă de la 7500 la 700, cu aceeași producție!
Această „distrugere creativă”(dispariția unor ramuri economice și apariția celor de vârf) ne-a prins total nepregătiți sau în postura de furnizori de culegători de sparanghel sau de personal de îngrijire bătrâni!
Ce este de făcut pentru a avea țara și cetățenii ei locul cuvenit în UE și lume? Răspunsul este în titlu: EDUCAȚIE!! Îmi permit câteva sugestii în acest sens:
a. familia să conștientizeze că ai lor copii trebuie „să facă școală”pentru a avea un viitor prosper! O analiză făcută în USA lăuda emigrația din România (înainte de război, dar valabil și acum) pentru sprijinul acordat copiilor în a urma studii superioare.
b. reconsiderarea școlii și a cadrelor didactice! Singurii care nu se înclină în fața împăratului în Japonia sunt profesorii!! La noi îi ignoră și trecătorii care le-au fost elevi!
c. promovarea tinerilor de succes în a deveni modele celor mici și familiilor lor! Au un statut foarte respectat (afară!) și câștigă (obsesia românilor) foarte bine (tot afară!). Am propus premierea studenților suceveni care studiază la una dintre primele 100 universități ale lumii! Aduc prestigiu României ca și sportivii olimpici! Sper ca cei din Consiliul Local să fie de acord. Nu doar „luat în evidență”ca la spațiul locativ.
Mai sunt multe de spus: am acoperit doar 10% din subiect.
Dan Strutinschi
P.S. După cum s-a descurcat România în criza refugiaților, toți occidentalii au apreciat că merităm să fim în Schengen. Ar trebui să și cerem! Acum, „pas cu pas”până la Bruxelles!