Până când „Proasta Europei”?

Această sintagmă lansată de dl I. Cristoiu a prins ca orice titlu de senzație care reflectă realitatea. Privind România în comparație cu ‟colegele de suferință” ale Estului, nu-l poți contesta! Ar trebui să vedem cine sunt ‟arhitecții” acestei sinistre reușite, cine trebuie pus la ‟Gazeta de perete” (acum facebook) și care sunt contribuțiile de ‟imensă valoare teoretică și practică” ale fiecăruia!

Imaginea deplorabilă este dată de acțiunile politice interne și externe, de strategia de țară pe plan economic și financiar, prestația reprezentanților noștri în instituțiile internaționale, de modul în care ne promovăm țara etc.

Pentru că România este condusă de sus în jos (nu neapărat un lucru rău!) - de ex. dezbaterile publice la care societatea civilă este aproape absentă -, problema poziționării în cadrul NATO, UE ar trebui abordată în același sens; distanța dintre noi și celelalte state din Est s-a mărit, deși ca resurse stăm mai bine! Politica externă ‟pas cu pas” (Klaus) și în zig-zag (Băse) a contribuit hotărâtor la depășirea României de către toți din UE, inclusiv Bulgaria, care era în urmă!

Fiind o republică semiprezidențială, România depinde hotărâtor, pe plan extern, de prestația președinților, de modul în care au știut să ne reprezinte, să promoveze și să apere interesele naționale, să creeze imaginea țării și să impună politici favorabile! La acestea se adaugă atribuțiile privind apărarea și securitatea națională, care sunt tot apanajul președinților. Singurul care s-a achitat de sarcina reprezentării și urmăririi unui proiect de țară (NATO, UE) a fost Emil Constantinescu! Avea și o relație bună cu liderii europeni, fapt care nu s-a întâmplat cu următorii președinți!

Pe plan intern sarcina dezvoltării economice, stabilității sociale, funcționării instituțiilor statului revine guvernului. Mai mult, el trebuie să pună în practică programele politice ale majorității care l-a numit/votat. Am impresia că atunci când guvernul acționează și în interes național este din întâmplare, fără să realizeze ce face! Excepțiile de la modul haotic de guvernare au fost atunci când exista un proiect de țară, o strategie coerentă precum îndeplinirea condițiilor de accedere în NATO, UE! Sunt convins că sunt cele mai bune lucruri care s-au întâmplat după Revoluție!

Politicienii care au promovat acea politică de țară nu mai sunt. Ei erau oameni de stat, cu viziune de perspectivă și nu oameni politici ca acum, care nu urmăresc decât voturile. Pe cale de consecință nu mai avem o ‟strategie de țară” în plan economic, financiar, social, de politică externă etc. Acțiunile sunt rezultatul ‟indicațiilor prețioase” de la UE (nu toate în avantajul României) și ‟sugestiilor obligatorii” (de ce?) ale ‟partenerului strategic”. Normal ar fi să ne manifestăm cam așa: ‟Ne conformăm deciziilor majorității UE, dar spunem ce ne afectează și solicităm tratament specific pentru România”!

Prestația pe plan internațional a reprezentanților României este, în majoritatea cazurilor, slabă și chiar ridicolă (vezi Eba, Raluca, Viorica etc.). Lumea consideră că fiecare țară (deci și România) își promovează cei mai buni cetățeni pe plan mondial! Dacă cele de mai sus sunt cei mai buni, cum sunt ceilalți români? Excepțiile sunt și aici rare; cel care se detașează acum este Mircea Geoană.

Ce este de făcut? O dată în plus promovarea meritocrației, antrenarea-atragerea vârfurilor societății, a celor educați și cu recunoaștere internă și externă! Cine o va face? Răspundeți Dumneavoastră prin vot!!

Dan Strutinschi