De reținut: individul care suferă de ”triada sumbră” - narcisism + psihopatie + machiavelism (tulburare complexă de personalitate) - printre alte hibe, nu își face planuri, nu are strategii, ci numai ”vise mărețe”, ambiții fără limite, năzăreli pseudoromantice cu originea în copilărie și adolescență (oprirea propriei evoluții spirituale în stadiul de consumare a basmelor fiind o realitate).
El, având o mare instabilitate emoțională, traversează în scurte răstimpuri stările de victimă (a tuturor), salvator (al etniei sale, religiei) și călău (al celor care îl victimizează). Nu are empatie emoțională și, în afară de reacții tactice, adaptative, nu-l duce mintea la altceva.
Ambițiile astea - unde beteagul este într-un permanent yoyo emoțional - produc un continuu lanț neuro-endocrin (hormonal) nociv care, în timp, perimează sănătatea, fizionomia insului - flagrant modificată - trădând din vreme, asemenea unei trâmbițe, realitatea cugetului și a trupului...
Tabloul acestei lente implozii personale îl ilustrează fizionomia modificată a doi cospirituali: Vladi și Viki, două războinice ”mupețuri” stricate...
O păpușă visează panslavismul rus de la Lisabona la Vladivostok, iar cealaltă, mai modestă, numai ”Ungaria mare”...
Cert este că, după o pace - cum e ea, cu defectele sale... - dacă cineva, folosește vremelnice argumente istorice spre a cuceri teritorii și resurse cu prețul vieții și al vieților din acele locuri, el este criminal; sau măcar - dacă râvnește asta - are o gândire criminală. Infantilismul adesea merge mână în mână cu aceasta.
……………………………..
P:S. În imagini, poarta incintei unei biserici private din Budapesta, poartă expusă spațiului public. Pe ea figurează - decupate în lemn - teritoriile ”pierdute” și suprafețele acestora. Firește că oamenii din aceste teritorii nu par să conteze, ei nefiind reprezentați numeric.
Nicolae DĂRĂMUŞ