Sunt 15 ani de când scriitorul, poetul, publicistul și jurnalistul Mircea Motrici (24.III.1953, Udești – 16.V.2007, Iași), „cel mai iubit corespondent la Radio România Actualități, veșnic călător pe drumul sufletului românesc”, a pășit în veșnicie.
Candela memoriei sale a rămas nestinsă pentru Rozalia Motrici, care la Salonul Internațional de Carte Alma Mater Librorum, ediția a VIII-a, desfășurat în perioada 12 – 13 mai 2022, la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava (USV), a venit cu un nou volum, al XI-lea publicat postum, „Portretul robot al corespondentului local de radio”, de Mircea Motrici, tipărit la Editura Studis, Iași, 2021.
„Este al XI-lea volum pe care îl editez postum, după patru cărți de interviuri, două cărți de proză și reportaj, o carte de mesaje postume, o carte de poezii și o antologie de poezie, un CD cu interviuri ale maestrului Ion Irimescu și un CD cu poezii ale lui Mircea Motrici recitate de actorul Florin Piersic”, a spus Rozalia Motrici la evenimentul organizat la USV.
Tot de la ea am aflat că este în pregătire un roman, pentru anul viitor, când Mircea Motrici ar fi împlinit 70 de ani, apoi o carte cu referințele critice apărute în diferite periodice cu privire la cărțile lui Mircea Motrici, „și voi încheia opera lui cu o carte despre corespondența pe care a purtat-o cu diverse personalități și nu numai”.
„Iubea meseria și instituția și le prețuia pe amândouă”
În prefața cărții „Portretul robot al corespondentului local de radio”, scriitorul și jurnalistul Grigore Ilisei spune că Mircea Motrici (1953-2007) a fost fascinat încă din copilăria petrecută în Udeștii care i-au dăruit culturii române pe Haralamb Mihăiescu, Eusebiu Camilar, Constantin Călin, Constantin Ștefuriuc, de cuvântul zburător prin eter. „Elev în clasele primare în satul natal, asculta uimit și captivat radioul la difuzorul care îl aducea în multe din casele de la țară și oraș ale României, comunizate silnic de după ultimul război”, scrie Grigore Ilisei, apreciind, spre finalul prezentării, că „Paradoxal, Mircea Motrici nu conturează în cuprinsul tezei sale <portretul robot> al corespondentului local, ci ne propune un profil defel robotizat al acestuia, unul ce iese din canon, adică după chipul și asemănarea autorului, un liric, un reporter sentimental, care știa și reușea să-și controleze pornirile și să se încadreze în cerințele postului. Relata scurt când era cazul, nu uita niciodată de respectarea codului deontologic și nici de misiunea sacră de a fi la dispoziția ascultătorilor și a redacției, socotindu-se o parte a unui întreg. Iubea meseria și instituția și le prețuia pe amândouă. E grăitoare în acest sens una din multele mărturii din lucrarea de licență, în care dezvăluie drumul său spre tribuna cuvântătorului eterului: <...nu puteam să ajung la radio, pe calea undelor, dacă nu-mi luam aripi din aviație>”.
Despre Rozalia Motrici, scriitorul Grigore Ilisei spune că este „paznicul de far” al memoriei lui Mircea Motrici, „veghează să nu se stingă lumina acum, când soțul ei e în Împărăția eterului. De la transformarea casei natale din Udești a lui Mircea Motrici în spațiu memorial, la publicarea postumă a moștenirii sale, se alcătuiește un bine-venit <cântec al amintirii>”.
Neuitare
La lansarea volumului postum „Portretul robot al corespondentului local de radio” au vorbit despre carte și autor scriitoarea și jurnalista Doina Cernica, dr. Mihai C. Ardeleanu, doctor în științe medicale (în calitate de prieten), stavrofora dr. Gabriela Platon, stareța Mănăstirii Voroneț.
Rozalia Motrici i-a transmis mulțumiri prof. univ. dr. DHC Sanda-Maria Ardeleanu, directorul Bibliotecii Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, care i-a oferit posibilitatea să participe la acest eveniment de marcă în viața culturală a Bucovinei cu cel mai recent volum postum al celui ce a fost „cel mai iubit reporter al Bucovinei, corespondentul de Suceava și Regiunea Cernăuți la Radio România Actualități, Mircea Motrici”.
În timpul vieții, Mircea Motrici a publicat opt cărți, între anii 1986-2003, din care trei cărți proză și reportaj, două cărți – jurnal de călătorie, o carte pentru copii și două cărți de poezie. Din 2004 și până în anul 2007, a publicat opera unchiului său, arhim. Dionisie Udișteanu, în opt volume și s-a ocupat și de tipărirea cărții „Cireșul amar”, volum al avocatului udeștean Valeriu Cimpoeș, toate la Editura Mușatinii Suceava.
Jurnalistul Mircea Motrici este Cetățean de onoare post mortem al comunei Udești. În cartea„Bucovina, icoană spre cer”, Mircea Motrici scria încă din anul 2001 aceste cuvinte: „Va veni o clipă când de pe drumurile voievodale pe care am călătorit aproape o viață poate mă voi înălța spre cer. Spre cerul unde sunt strămoșii mei și o parte din cei cu care am împărțit un timp mai lung sau mai scurt. Cealaltă parte din cei apropiați sufletului vor rămâne pe pământ până își vor desăvârși și ei rostul lor”. Tot Mircea Motrici spunea: „Vocile pe care le păstrez pe benzile magnetice sunt comori ale unui timp trăit aici, în nord de țară, în Bucovina, la Suceava sau la Cernăuți, în Basarabia sau pe alte meridiane ale lumii. Ele măsoară un timp al căutărilor. Unii interlocutori, e adevărat, nu mai sunt și nu-mi rămâne decât să-i mângâi, în continuare, cu amintirea mea dragă…”.
La 15 ani de neuitare, jurnalista Felicia Nichita-Toma a transmis un mesaj din partea echipei de la Ziarul „Zorile Bucovinei” Cernăuți: „Noi, jurnaliștii de la <Zorile Bucovinei> și prietenii lui Mircea Motrici din Cernăuți, uniți într-o icoană a pătimitei noastre Bucovine, înălțăm spre cer smerite rugăciuni, în imaginație regăsindu-l undeva sus, într-o lume mai bună, într-o oază liniștitoare de verde de Sucevița, de albastru de Voroneț și imaculat de Putna, de unde Eminescu a lansat apelul la unitatea tuturor românilor, îl regăsim un falnic brad în Țara Fagilor, păstrându-i iubirea și neuitarea”.