Cine face politică? Cea ‟originală” românească!!

Am avut șansa să cunosc și să ascult politicieni interbelici educați, eleganți, fără stridențe comportamentale și fără dorință de răzbunare asupra celor ce i-au purtat prin pușcării! Constituiau crema politicii în societate, se impuneau și au fost urmați de cetățeni, chiar dacă suntem latini cârcotași; au fost și atunci ‟fripturiști” care au reapărut după anii ’90, dar care au fost minoritari.

Politicienii de până în 1945 au făcut România respectată și guvernele în majoritate eficiente (dacă nu, erau rapid debarcate), iar politicile naționale erau făcute de specialiști (din Academie, universități). Nicolae Titulescu spunea: ‟Dați-mi o politică internă bună ca să pot face o politică externă bună”; valabilă și reciproca.

Cât au trăit și activat ‟seniorii”, clasa politică a funcționat acceptabil (deși apăruseră scandaluri, FSN – stânga sau dreapta), iar ‟ciudații” erau marginalizați; aveam personalități atât în Parlament, cât și în Guvern și politicieni care nu depindeau decât de principii!

Au plecat ‟seniorii”, a plecat și eficiența legislativă, executivă și judecătorească, având ca rezultat prăbușirea încrederii în politicieni și apariția suspiciunii de furt – în unele cazuri justificată. Încrederea este un element fundamental în societate, în toate domeniile, de la economic la justiție. Când Regele Ferdinand a promis pământ țăranilor soldați a fost crezut de toți și au fost motivați în plus! Regele s-a ținut de cuvânt!

Calitatea actului guvernamental, legislativ, judiciar a scăzut constant; efectele în viața socio-economică sunt puternic negative, iar prestigiul țării pe plan mondial s-a degradat (‟proasta Europei” – Ion Cristoiu). Ce a determinat această involuție și cum ar puteafi oprită și inversată tendința – aceasta ar trebui să fie preocuparea, chiar obsesia, celor ce-și spun români și patrioți; a celor care înțeleg (puțini) și pot face ceva (și mai puțini)!

O cauză este faptul că loialitatea față de partid și ai lui conducători a fost pusă înaintea priceperii și experienței, în cam toate zonele (legislativ, guvernamental, judiciar). O dată în plus întreb: câți specialiști cu recunoaștere internă, și mai ales externă, au fost cooptați și promovați de partide?

De ce nu se apropie academicieni, universitari de elită de actul guvernamental? Nu vor să se compromită într-o politică considerată ‟murdară”. Care partid s-ar axa pe calitate și nu pe cantitate de susținători? Eu l-aș vota!

Competiția furibundă pentru o cât mai eficientă și fantezistă listă de promisiuni-intenții pare a fi obiectivul major al tuturor! Cu un zâmbet machiavellic, toți îmi spun că politicienii transmit votanților ‟ce vor să audă”! Din păcate au succes, chiar repetând vorbele după 4 ani!

În final ar trebui să propun câteva soluții. Nu le am pentru că preferințele votanților m-au surprins aproape de fiecare dată. Deci nu sunt calificat! Să-și spună părerea specialiștii! Dar nu cei de la Academia lui Gabi Oprea!

Dan Strutinschi

P.S. Rușii ne tot amenință, sperând să întoarcem iar armele! Nu o vom face pentru că nu le avem! Noi le-am achitat, dar am primit doar 20%!