De economie când ne apucăm?

Revin la Legea lui Murphy: „Cine știe face, cine nu învață pe alții, iar cine nu știe nici să învețe pe alții conduce!” Este o radiografie a politicii economice din România, cu amendamentul că nu prea cunosc din cei care și fac ceea ce trebuie. Au fost eliminați pentru a nu face notă discordantă și a nu se simți inconfortabil cei care conduc!

Avem un „talent” rar de a ne ocupa pe termen lung de teme prea puțin importante, de tipul certificatelor verzi sau de ajutor financiar pentru cei cu venituri mici. Aceste probleme ar trebui rezolvate rapid și fără discursuri sforăitoare la TV sau la tribuna Parlamentului! De ce se ”simulează” preocuparea și munca pentru noi? Câștig electoral și realitatea că nu se pricep la altceva. La probleme esențiale în economie și viața socială!

Ce ar trebui de făcut și se amână, și cu ce să se înceapă ar fi întrebarea legitimă la care voi încerca să dau câteva idei, fără pretenția de a epuiza nici 20% din subiect.

a. criza energetică este o realitate și ne afectează direct și dur! Cumpărăm gaze naturale și energie electrică la cel mai mare preț din UE și probabil din lume („băieții deștepți” ai lui Băse!). România trebuia să fie un furnizor zonal de energie prin exploatările din Marea Neagră pentru gaz și prin construirea reactoarelor 3 și 4 la Cernavodă și a hidrocentralelor pentru electricitate! Cine e vinovat? „Oculta mondială” sau ticăloșia națională (ornată cu lene și prostie)?

b.criza alimentară nelovește vizibil, fapt dovedit de balanța comercială în domeniu! Clamăm că putem hrăni 80 de milioane de cetățeni, dar importăm 70% din carnea de porc, exportând hrană pentru porcine (porumb, soia etc.)! Fabricile de prelucrare sunt puține și ajungem să acceptăm prețuri de monopol la multe produse! Nu știm să creștem porci și să producem paste făinoase? Cine câștigă? Cine pierde se știe!!

c. criza sanitară ne-a luat prin surprindere, ca orice se întâmplă – de la prima zăpadă până la aglomerația din vămi de sărbători! Nu mai producem nici medicamentele omologate în România (Polidin), am ajuns la cheremul importatorilor care ne „fericesc” cu cele mai scumpe produse din gama existentă pe piață. Industria chimică (inclusiv cea farmaceutică) are o forță de lobby mai mare decât cea petrolieră în lume! Dar asta nu justifică bătaia de joc de banii noștri și șantajul oribil cu viața și sănătatea!

M-am referit doar la crizele „la modă” acum. Vor urma și altele! Altă dată mă voi referi la crizele pe care le provocăm singuri în industria prelucrătoare, turism, transporturi, minerit, valorificarea potențialului agricol, etc..

Pentru a corecta aberațiile evidente ar trebui să acționăm într-o serie de domenii în care resursele interne, experiența și cerințele pieței ne permit. Au aplicat această politică și alții cu rezultate evidente!

Ar trebui un plan de țară (program) la care să adere toată clasa politică și să aibă continuitate pe termen lung. Să ne axăm pe câteva domenii, iar „dezvoltarea multilaterală” să o lăsăm istoriei PCR!

Să-i promovăm urgent pe cei care se pricep și sunt de bună credință. Cine negociază dobânzile pentru împrumuturile României (cele mai mari din Europa!), cine face lobby pentru anularea vizelor pentru USA (partener strategic), cine se ocupă de atragerea investițiilor (relocări industriale din China, UK și mai nou, din spațiul ex-sovietic), cine se opune (ca Băse) intrării în Schengen și cine este în favoarea „mânjirii” noastre cu MCV?

De aici trebuie început! Trebuie doar dorință, oameni de stat (nu politici!) și specialiști chiar din „import” (consultanță și lobby). Drumul va fi deschis!

Cine se înscrie ca deschizător de drum? Nu doar teoretic!

Dan Strutinschi