O elevă a Colegiului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, admisă la Academia Navală a Statelor Unite ale Americii

Eleva sergent major Ana-Maria Gafton de la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc a fost admisă la Academia Navală a Statelor Unite ale Americii. Ana-Maria a reușit să se autodepășească și să treacă de toate etapele de selecție ale concursului de admitere la Academia Navală din Statele Unite ale Americii. „Probele de selecție nu au fost ușoare și nici puține, însă m-am pregătit intens pentru a le putea trece. În momentul actual sunt foarte fericită și încântată de ceea ce am realizat. Aș vrea să le mulțumesc tuturor persoanelor care mi-au fost alături, familiei mele, colegilor și prietenilor mei, profesorilor și cadrelor militare din liceu, domnului Comandant”, a transmis tânăra.

Profesorul de geografie Radu-George Ciumașu de la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” a povestit parcursul tinerei Ana-Maria Gafton: „Ana a venit mai târziu. A venit mai târziu și în țară, după şase ani copilăriți în Italia, dar și în liceu. Faptul de a alege să vii în clasa a X-a la colegiul militar trădează o hotărâre și o determinare care merită admiraţie. Vă propun să interpretați nu din perspectiva lemistului, care are un an suplimentar de luptă cu rigorile școlii sui generis care îi recompune adolescenţa, ci de pe poziţia unui elev de liceu civil, care a început să mănânce din prăjitură, dar are puterea de a se opri şi de a continua altfel, mai puțin dulce. Și pentru eroina noastră continuarea a fost, de fapt, un alt început”.

„Până la urmă, destinul nostru este rezultatul alegerilor pe care le facem”

Povestea liceencei ștefăniste continuă, așa cum ne-a prezentat-o profesorul Ciumașu: „Ana a trăit mereu cu senzația că are ceva de recuperat, că trebuie să facă un efort suplimentar pentru a se adapta. Şi pentru aceasta a muncit continuu, răbdând, a muncit tăcut, cu tenacitatea şi lipsa de ostentaţie pe care doar în partea asta de ţară le mai vedem. Viața ei de până acum s-a petrecut cu sens. Atât copilăria, cât și adolescența i-au fost orientate vectorial spre o direcție care astăzi aflăm că va traversa Atlanticul. Şi va trăi visul american, va începe altă experienţă. Până la urmă, destinul nostru este rezultatul alegerilor pe care le facem. Mai ales alegerea dintre a munci sau a sta. Și mai adăugăm puțin noroc, evident”.

Norocul Anei, explică prof. Ciumașu, a fost noua ei clasă: „Aici, Mama Educaţie şi-a creat metabolism şi autoreglare. Stăpâneşte un spirit aparte generat de un grup de copilaşi înţelepţi, poate prea devreme, dar care au reușit să determine o stare de responsabilitate, dorinţă de căutare şi bun-simţ, care amintesc de şcoala de altădată. Ana-Maria este vrânceancă. Aparține județului care se definește ca spațiu de intersecție a spiritului moldav cu cel transilvan şi valah. Iar ea a ales să vină înspre nord, înspre munţii Bucovinei, intuind că, paradoxal sau nu, în America militară se ajunge mai abitir prin via Câmpulung Moldovenesc. Cel puțin așa ar reieşi dintr-o statistică a ultimilor ani. Se spune că prima dată este o întâmplare, a doua oară este o coincidenţă, iar a treia oară un început de tradiţie. În ultimii cinci ani, şase din cei unsprezece absolvenţi de colegii militare admişi la academiile de profil din SUA provin din instituţia ştefaniană. Deci tradiţia e clară, e certă şi ne spune că aici, în mândra şi inimoasa micuţă urbe suceveană, se face şcoală pentru patrie, dar cu ecouri şi continuitate până în West Point, ori Colorado Springs sau Annapolis”.

Ana, a apreciat profesorul Ciumașu, „nu a fost foarte populară, dar tocmai a devenit un elev reper, nu a fost foarte admirată, dar beneficiază acum de toată admiraţia noastră, nu a fost niciun moment o vedetă, dar tocmai a ieşit din formaţie şi a căpătat vizibilitate. Şi dincolo de muncă şi alegeri, povestea noastră are şi o cantitate anume de predeterminare. Până la urmă, Annapolis (Ana–polys), oraşul unde este sediul United States Naval Academy, poate fi interpretat şi ca… oraşul Anei”.

„Acum 5 ani nu m-aș fi visat într-un liceu militar, acum 2 ani nu m-aș fi imaginat dând admitere la Academia Navală din Statele Unite ale Americii”

Eleva sergent major Ana-Maria Gafton a transmis și ea câteva gânduri despre parcursul ei de până acum: „Aș descrie liceul militar ca fiind cel ce mi-a deschis cu adevărat o poartă spre viitor. De-a lungul timpului, am experimentat mai multe tipuri de medii. Am învățat în orașul meu natal, Adjud, până în clasa a X-a, semestrul întâi, din acel moment realizând că viața de civil nu îmi este potrivită și că vreau să fac ceva, pot spune, diferit, unic. Parcursul meu în colegiu a fost unul interesant. Începutul a fost mai greu. A trebuit să mă adaptez rapid la toate regulile, la instrucția de front, la noii profesori, însă colegii mei mi-au fost alături și m-au ajutat de câte ori a fost necesar. Am învățat întotdeauna cât pentru a putea fi printre primii, am fost șefă de clasă, iar acum sunt elev plutonier la compania claselor a XI-a”.

Întorcându-se în timp, spune Ana, „cel mai probabil, acum 5 ani nu m-aș fi visat într-un liceu militar, acum 2 ani nu m-aș fi imaginat dând admitere la Academia Navală din Statele Unite ale Americii și iată că în momentul de față sunt admisă la această prestigioasă instituţie”.