Banalitatea incompetenței

Titlul mi-a fost sugerat de o celebră carte a autoarei Hannah Arendt, „Banalitatea răului”. Ea a abordat cumplitul secol XX, cu naziști și bolșevici care au ucis atâția oameni încât mintea celorlalți nu realiza amploarea, nu reacționau în masă, refuzau să creadă sau o considerau o statistică mincinoasă a adversarului. Coroborată cu frica imensă și instinctul de conservare, acceptarea tacită a răului suprem a făcut posibile acele crime în masă.

Departe de secolul XX, în România zilelor noastre, asistăm la o altă acceptare în masă a unei situații aberante și răspândită la toate nivelurile: banalitatea incompetenței în forul decizional până la cel mai înalt nivel!

Am ajuns să considerăm situația în care o persoană este potrivită pentru funcția pe care o deține ca un lucru excentric, ieșit din comun! Comun este să vedem propulsați la „butoane” indivizi fără pregătire, fără scrupule și care nici măcar nu încearcă să afle ce trebuie să facă, într-un dispreț total față de noi!

Putem face o paralelă între anii ’50 și acum! Și atunci funcțiile erau populate de membrii de partid; și atunci aveau posesori de diplome cu școala la „comasat” -liceu și facultate concomitent; și atunci decizia era luată la „centru” – eventual Moscova; și atunci beneficiau de facilități deosebite etc.. Deosebirea este că cei „cu pluta” erau mai puțini, celebru fiind Zăroni. Câți „zăroni” sunt acum? Atunci în Guvern și Parlament –MAN- erau și membri ai Academiei Române – care acceptaseră comunismul; acum doar membri ai Academiei lui Gabriel Oprea! Te întrebi care „garnitură” era mai școlită? Nu sunt sigur că cea de acum.

Efectele acestei stări de fapt se simt pe plan intern; nepriceperea face ca decizia pentru certificatul verde, compensații la energie etc. să dureze luni! Nu mai vorbesc de legi foarte urgente – exploatarea gazelor din Marea Neagră, reluarea parteneriatului public-privat, corectarea PNRR în sensul reducerii drastice a cheltuielilor cu consultanța.

Pe plan extern, prestația minunaților reprezentanți l-a determinat pe vicepreședintele Timmermans să spună că suntem „o țară condusă de proști și corupți ca în Africa”. Asta spune tot despre imaginea noastră creată de demnitari – care nu au protestat la afirmația olandezului.

Soluția ar fi promovarea celor școliți serios – eventual la universități de prestigiu din „afară” și trecerea la lipit afișe a meritorilor absolvenți de „fabrici de diplome”!

Poate dintre ei se vor selecta și câțiva oameni de stat, pentru că de oameni politici care nu se gândesc decât la adunat voturi nu mai avem nevoie!

Visez frumos! Și utopic?

Dan Strutinschi