La Mănăstirea Bănceni, locul unde sunt îngrijiți peste 400 de copii orfani și care a devenit noua casă pentru circa 1.300 de refugiați de război, au mers cu ajutoare doi oameni de afaceri din Suceava. Este vorba despre Ioan Prichici și Sergiu Lucan, care au dus patru tiruri cu produse alimentare și de igienă. ”Sunt pentru prima oară aici, la Bănceni. Am auzit de foarte multe ori de acest loc, dar nu am reușit să ajung până acum, când am venit cu ajutoare, conform solicitărilor lor, adică alimente, produse de igienă și medicamente.
Nu ne oprim aici, așa cum am început chiar din a doua zi de război, cu ajutorul lui Dumnezeu sper să fim capabili să mai aducem multe camioane cu ajutoare aici dar și în alte locuri unde este nevoie.
Patru tiruri au ajuns la Bănceni, al cincilea a fost trimis într-o altă localitate, înainte de Cernăuți”, a arătat Sergiu Lucan. Tot la Bănceni a ajuns și Ioan Prichici, care nu a ezitat să urce la volanul unui tir pentru a duce ajutoarele atât de necesare. ”Mai mulți oameni din domeniul imobiliarelor din București, Urbanis, s-au întrunit și auzind de necazurile care sunt în Ucraina, s-au gândit să adune cât pot ei, așa au plecat 20 de tiruri de la București. L-am luat pe Sergiu Lucan, de la Euroluc, el a organizat transportul de la București la Suceava, am descărcat marfa la el în depozite, am sortat-o, am pus-o pe categorii și am început să o distribuim. Săptămâna viitoare s-ar putea să mai venim cu două-trei tiruri. Marfa este mai mult alimentară – orez, zahăr, făină, paste făinoase, apă, biscuiți, pufuleți, sticksuri, borcane de mazăre, păstăi verzi, conserve de pește, de carne, cu măsline, dar și hârtie igienică”, a precizat omul de afaceri Ioan Prichici. Cei doi oameni de afaceri au dorit să mulțumească și preoților din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților care au sprijinit această acțiune umanitară, unii dintre ei urcând chiar la volanul tirurilor cu ajutoare.
Preotul Mihail Jar, mitropolit de Bănceni, a mulțumit în lacrimi
Părintele Mihail Jar, mitropolit de Bănceni, locul unde există nu doar o mănăstire, ci un întreg complex monahal, i-a întâmpinat cu multă căldură pe oamenii de afaceri din Suceava veniți cu cele patru tiruri de ajutoare. Nu a avut cuvinte suficiente pentru a mulțumi pentru acest sprijin, dar și pentru tot ceea ce fac românii în aceste clipe dificile, iar lacrimile nu s-au putut opri.
”Oamenii care erau în ultima clipă de disperare, ai noștri frați români le-au întins o mână de ajutor. Asta nici nu poate fi spus în cuvinte, atât putem spune: Mulțumim că ne-au învățat să trăim alături de Dumnezeu, alături de aproapele nostru. Vă mulțumim pentru că știm că mulți frați români poate au luat ultima bucățică de la gură, au fost trimise aici camioane cu ajutoare și de aceea vreau ca fiecare om să fie binecuvântat cu pace și sănătate și să dea Domnul ca niciodată să nu știe de război, de suferință și de necaz, să nu vadă că sunt morți pe care nu are cine-i îngropa sau oamenii care plâng lângă sicrie sau copiii care au rămas pe drumuri străine. Românii au fost un neam care le-au făcut pe toate în tăcut, dar acum nu au mai putut să tacă, dar acum bunătatea lor s-a descoperit pentru că a fost fără margini. Nu au dat că au avut prea mult, dar au dat din ceea ce au avut și din cauza asta Dumnezeu le va prisosi și le înmulți pe toate. Ați fost, sunteți și veți rămâne români și mă mândresc cu neamul nostru, cu toți cei care fac toate aceste lucruri, dar, vă rog, aveți grijă și de voi, să nu rămâneți fără de nimic, pentru că eu de fiecare dată mă gândesc când ne aduceți nouă dacă și voi aveți ce pune pe masă. Acum toată lumea vrea pace, asta o dorim în fiecare zi, să auzim o veste că s-au terminat toate. Cred că acum România e cea mai mare de pe tot globul pământesc, iar ceea ce au făcut frații noștri de dincolo nu a făcut nimeni și nu o va face-o niciodată, pentru că nu au fost doar bunuri, ci a fost vorba și de jertfă, dragoste și dăruire”, a menționat preotul Mihail Jar.
”Avem aici oameni din toată Ucraina, din aproape toate orașele”
Fostul stareț al Mănăstirii Bănceni, actual mitropolit de Bănceni, spune că fiecare om care vine aici are propria lui poveste de viață, una tristă, din păcate. De la începutul războiului și până acum pe aici au trecut peste 8.000 de oameni, așa încât orice ajutor este binevenit.
”Mă bucur cum îi primiți dincolo, cu mâncare, cu un zâmbet și un cuvânt bun, pentru că știu în ce stare vin acești oameni și mai știu că nimic nu rămâne nerăsplătit. Avem aici oameni din toată Ucraina, din aproape toate orașele, dar cei mai mulți au stat câteva zile și apoi au plecat. Cei mai mulți erau într-o stare în care nu voiau nimic, doar să scape, voiam să vorbim cu ei să-i alinăm, le spuneam că totul va fi bine, dar nu se puteau liniști”, a mai spus preotul Mihail Jar.