Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Exodul populației din Ucraina, alungată din propria casă de un război al cărui rost nu îl înțelege nimeni, a atras la Vama Siret o mulțime de oameni dornici să ajute, să se implice în gestionarea acestei crize umanitare fără precedent pe meleagurile noastre.
Printre aceștia s-a aflat, timp de 15 zile, și Bogdan Oprea, fost purtător de cuvânt al preşedintelui României, dar și al Ministerului Sănătății, cu experiență de aproape 10 ani în administrație publică, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și în România.
Acesta a relatat pe pagina sa de socializare poveștile dramatice ale unor ucraineni care au fugit din calea războiului și au intrat în România prin Vama Siret, arătându-se impresionat de câte a trăit în aceste zile acolo, dar și pe teritoriul Ucrainei, îndeosebi la Cernăuți, unde a ajuns cu mai multe transporturi umanitare.
Rețele de trafic de persoane și „comercianți” de donații
Dramele copiilor orfani, ale familiilor despărțite, rețele de trafic de persoane și „comercianți” de donații – „șacali” deghizați în “oameni de bine”, un amalgam de experiențe și trăiri, împărtășite pe apucate.
„De la pornirea războiului, 16 copii au fost abandonați în Vama Siret de cei care i-au adus, adesea bunici, mătuși, prieteni de-ai părinților. Autoritățile din România au făcut eforturi incredibile, iar 13 dintre ei au ajuns deja la familiile lor, fiind încredințați părinților sau unor rude. Sunt șanse mari ca două dintre cele trei fetițe aflate, încă, în custodia autorităților să ajungă din nou în sânul familiilor lor. Din păcate, a treia fetiță va rămâne în grija statului român…
În vamă vin, de asemenea, multe transporturi organizate de copii din cămine de orfani și de copii și persoane cu diferite dizabilități. Până acum organizațiile din România și chiar autoritățile au fost anunțate de partenerii lor ucraineni de aceste transporturi, astfel încât s-a putut organiza preluarea lor în condiții bune și asigurarea serviciilor de care au nevoie.
Partea întunecată a umanității dă și ea târcoale locului. Rețelele de trafic de persoane, profitorii din transporturi, care le promit refugiaților transport gratuit, iar, apoi, în plin câmp, îi amenință că-i dau jos din mașină dacă nu plătesc, comercianții de produse donate…, am lucrat și lucrăm strâns cu autoritățile polițienești pentru a raporta toate aceste cazuri, inclusiv muncă operativă, s-au făcut arestări, instituțiile și noi, voluntarii, suntem în continuare vigilenți. Binele trebuie să învingă!”, spune Bogdan Oprea.
Familii reîntregite, majorat la frontieră și refugiate pregătite să nască pe drumuri
Situațiile întâlnite sunt extrem de diversificate, iar problemele necesită abordare complexă.
„Vă întrebați cum este viața la punctul de primire a refugiaților din Vama Siret, Suceava…?
Acum două zile a ajuns în vamă un tânăr care ieri a împlinit 18 ani. A fugit cu o zi înainte să aibă vârsta la care ar fi fost trimis la război pentru că devenea major. A fost preluat de asistenții sociali de la Direcția Generală de Asistență Socială și de Protecția Copilului (DGASPC) Suceava pentru a fi reunit cu familia lui. Știți cu câtă nerăbdare am așteptat cu toții să devenim majori și petrecerea aferentă…? Imaginați-vă că, pentru tânărul acesta, vârsta majoratului a însemnat trimiterea lui spre moarte, să moară el sau să-i ucidă pe alții ca să trăiască…
În urmă cu câteva zile am reușit să-i reunesc pe Nastia și copilul ei cu Daniel, soțul și tatăl copilului. Fuseseră despărțiți la vamă pentru că ea nu avea acte valide și, până i s-au făcut documente, a trebuit să fie plasată în Tabăra de refugiați din Siret. El rămăsese în vamă. Când l-am găsit era ca un lup turbat, se învârtea în cerc, se frământa și-și muta încontinuu plasa de rafie în care avea ceea ce a putut lua cu el din agoniseala de-o viață. L-am dus cu mașina mea în tabără, și-a putut vedea soția peste poartă, iar acest lucru l-a liniștit. Am raportat situația la Comandament, de atunci, ne asigurăm că familiile nu se mai despart la frontieră.
Tot din Tabăra de la Siret a refugiaților fără acte am recuperat-o pe doamna Vita cu cățelușa ei. O organizație o căuta de cu o seară înainte pentru a o transporta la Cluj-Napoca, unde era așteptată. Cățelușa ei schelălăia de speriată ce era și tremura traumatizată. Le-am luat în mașina mea și le-am urcat în autobuzul care le ducea în siguranță la Cluj-Napoca.
În vamă a ajuns, acum câteva zile, și o mamă însărcinată în săptămâna 37 și cu o fetiță de vreo 5 anișori. Vrea să ajungă în Italia. Cazul a fost preluat de ambulanță și de DGASPC Suceava, sper că au reușit s-o convingă să nu plece la drum și să rămână să nască în România”.
Vama Siret, capitala mondială a umanității și ospitalității
În ultima postare, făcută marți, spre dimineață, când a revenit acasă, într-un București care i se părea desprins din altă lume, paralelă, Bogdan Oprea a mai povestit: „După 15 zile, am plecat astăzi din Vama Siret, Suceava. Am făcut-o pe fugă, nu mi-am luat la revedere decât de la 4 oameni, cei către care am făcut transferul de responsabilități. Mi-au rămas lucruri de făcut pentru vamă și din București înainte de a spune că am lăsat lucrurile în ordine, implementarea sistemului de semnalizare a nivelului de aglomerare din punctul de trecere a frontierei din Ucraina corespondent Vămii Siret - Porubne - util bunei organizări logistice a voluntarilor noștri, introducerea numărului 119, Telefonul Copilului, și a aplicației Apel 112 în SMS-ul primit pe telefoanele mobile de persoanele care intră în România și transmiterea lui și în limba ucraineană, precum și introducerea de informații noi, mai ales despre riscurile din zona infracționalității, în pliantul Guvernului care se distribuie la frontiere. Sunt activități demarate, dar încă nefinalizate. Sunt și motivul care, sper, va face plecarea mea din vamă mai ușoară. Deși… Este incredibil cât de tare te poți atașa de oameni și de locuri în situații-limită… Pe măsură ce mă îndepărtam de vamă astăzi, parcă, se căsca un gol în mine… Am plecat, însă, cu o împlinire sufletească, am reușit să-mi aduc și eu contribuția la efortul fantastic al voluntarilor și al instituțiilor de a face primirea refugiaților mai primitoare și mai eficientă în raport cu nevoile lor. Sunt mândru de aceasta!
Pentru că fluxul de refugiați din Vama Siret a scăzut mult în ultimele zile, acum este momentul să ne gândim la cei care au rămas în România, cum le facem șederea mai comodă și cum putem să le ușurăm din suferință….
P.S.: Îi mulțumesc colegei voluntare care m-a impresionat din nou, de data aceasta cu un dar, <Nu poți pleca din Bucovina cu mâna goală>, mi-a spus. Alături de gest, panglicile în culorile drapelului României și Ucrainei m-au lăsat fără cuvinte. Fac o mărturisire aici, dârzenia ei și bunătatea sufletească pe care am descoperit-o în prima mea zi petrecută în vamă au fost motivul care m-a oprit să depun armele în a treia mea zi și să plec spre București. Îi sunt recunoscător și trebuie să știe că are un loc special printre oamenii frumoși care, săptămânile acestea, au făcut din Vama Siret capitala mondială a umanității și ospitalității”.
