Stavrofora Irina Pântescu, întâia stareță a Mănăstirii Voroneț, condusă pe ultimul drum

Stavrofora Irina Pântescu, întâia stareță a Mănăstirii Voroneț, a fost condusă miercuri, 9 martie, pe ultimul drum, de sute de credincioși. Poate nu întâmplător, ziua înmormântării a fost pe 9 martie, zi de pomenire în calendarul ortodox a celor 40 de Mucenici din Sevastia și Ziua comemorării Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989.

Prețuită, iubită și respectată deopotrivă, măicuța Irina, așa cum o numea obștea de maici, a fost însoțită în ultima călătorie pământească, spre poarta cerului, de oameni împietriți de durere, care i-au adus sute de flori, au vărsat lacrimi și prin rugăciuni au condus sufletul măicuței la Ceruri. Chiar dacă a fost o zi rece, cu temperaturi negative, soarele și-a revărsat razele peste chipurile înlăcrimate, astfel că am pus pe seama voinței măicuței Irina faptul că am avut zi însorită la cea din urmă întâlnire cu ea pe pământ.

Rugăciuni pentru odihna veșnică

Slujba înmormântării a fost săvârșită în curtea mănăstirii (pe partea de vest a mănăstirii, unde se regăsește și fresca Judecății de Apoi) de către Preasfințitul Părinte Damaschin, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, de arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna și exarh al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților,împreună cu un sobor numeros de preoți și diaconi.

Alături de obștea de maici de la Voroneț, în frunte cu stareța dr. Gabriela Platon, au fost starețe, stareți, preoți de la mai multe mănăstiri și biserici de pe tot cuprinsul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Mirenii prezenți la înmormântare s-au rugat, alături de clerici, pentru odihna veșnică a stavroforei Inina Pântescu.

Fiecare a ținut în mâini o lumânare aprinsă, „o flacără atemporală”, pe tot parcursul slujbei de înmormântare. Scena Judecății de Apoi și celelalte fresce de pe pereții exteriori ai Mănăstirii Voroneț, „înrămate” de cerul de un albastru infinit și de multitudinea de culori ce izvorau din coșurile și coroanele cu flori rezemate de pereții mănăstirii, te duceau cu gândul la o „sărbătoare”, ultima sărbătoare aici, pe pământ, alături de măicuța Irina, motiv pentru care maica stareță dr. Gabriela Platon, înlăcrimată, cu sufletul sfâșiat de durerea despărțirii de măicuța Irina, ne-a mulțumit tuturor pentru prezență. Mi-a plăcut și cum a spus preotul Constantin Ciupu, un apropiat al mănăstirii, că măicuța Irina este „o fereastră prin care vezi Voronețul”. Este, pentru că multă vreme de acum încolo se va vorbi de Voroneț și, implicit, de întâia stareță a mănăstirii, stavrofora Irina Pântescu. Și mai sunt deschise 12 „ferestre” prin care se poate „citi” Voronețul, „Capelă Sixtină” a Răsăritului, intrată în patrimoniul UNESCO. Este vorba de obștea de maici, din care fac parte stareța dr. Gabriela Platon, monahia scriitoare Elena Simionovici și celelalte măicuțe, pe chipul cărora am văzut multe lacrimi curgând atunci când stăteau lângă sicriul măicuței Irina, dar și multă speranță.

Covor de flori albe și roșii, stropit cu lacrimi

După slujba înmormântării, în timpul căreia s-a cântat și „Hristos a înviat”, cortegiul funerar care a însoțit sicriul cu trupul neînsuflețit a înconjurat Mănăstirea Voroneț, după care s-a oprit la mormântul pregătit pentru întâia stareță a Mănăstirii Voroneț, mormânt săpat lângă paraclisul mănăstirii. Sicriul a fost dus de către mai mulți gospodari, consilieri ai bisericii parohiale din Voroneț, oameni îmbrăcați în costume populare care i-au purtat mereu un respect deosebit stavroforei Irina Pântescu și care au dorit să o conducă pe ultimul drum.

Locul în care măicuța Irina își va dormi somnul de veci, mormântul, a fost tapetat cu sute de flori naturale, în semn de prețuire. Covor de flori albe și roșii, stropit cu lacrimi, cu regrete, dar și cu speranța că legătura strânsă dintre măicuța Irina și toți cei care i-au fost apropiați nu poate fi ruptă nici măcar de moarte. Măicuța rămâne vie în inimile noastre, mereu bună sfătuitoare, „măicuța providențială” care va duce în Ceruri rugăciunile noastre.

„Maica proinstareță Irina Pântescu, ca om, era o persoană de caracter, mereu dispusă să își ajute spiritual și material semenii”

În seara de 8 martie, cu o zi înainte de înmormântare, slujba parastasului pentru odihna sufletului stavroforei Irina Pântescu a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, slujba fiind oficiată în ctitoria Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, în interiorul căreia a fost așezat sicriul cu trupul neînsuflețit al măicuței Irina.

„Maica proinstareță Irina Pântescu, ca om, era o persoană de caracter, mereu dispusă să își ajute spiritual și material semenii. Ca stareță, sfinția sa își iubea obștea, investind fără zgârcenie în formarea spirituală și culturală a măicuțelor. De altfel, după cum ea însăși mărturisea: <Împlinirea și mulțumirea sufletească a măicuțelor este împlinirea și mulțumirea sufletească a mea>. După retragerea din scaunul stărețesc, maica proinstareță Irina Pântescu a continuat lucrarea Bisericii susținând-o cu toată ființa pe noua stareță, stavrofora Gabriela Platon, ucenica sa, în continuarea proiectelor. Stavrofora Irina G. Pântescu este un nume despre care s-a scris și încă se va mai scrie și după strămutarea sa la cele veșnice. Și aceasta pentru că, începând cu anii 1991, istoria Mănăstirii Voroneț se împletește cu acest nume”, a transmis Înaltpreasfințitul Părinte Calinic.

Proinstareța Irina Pântescu: „chip luminos și fire energică, ospitalieră și harnică, exemplu de viață duhovnicească, de demnitate și patriotism”

Un cuvânt de evocare al personalității proinstareței Irina Pântescu a transmis și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cuvânt citit în fața participanților la funerarii de către Preasfințitul Părinte Damaschin, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Din mesajul Preafericitului Părinte Daniel, reiese că: „În timpul stăreției maicii Irina, Mănăstirea Voroneț a cunoscut o adevărată perioadă de înflorire prin lucrări edilitare, prin sporirea vieții duhovnicești, prin programe educaționale, culturale și artistice, menite să pună în valoare străvechea ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Între multele amintiri frumoase din perioada păstoririi Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, evocăm cu bucurie persoana maicii starețe Irina Pântescu: chip luminos și fire energică, ospitalieră și harnică, exemplu de viață duhovnicească, de demnitate și patriotism”.

Stavrofora Irina Pântescu a primit, post mortem, ordinul „Crucea Patriarhală”, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române

Preafericitul Părinte Daniel a mai amintit în mesajul transmis miercuri, 9 martie, la înmormântarea măicuței Irina, că în ziua 18 decembrie 2021, de prăznuirea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, „Maica Proinstareță Irina Pântescu, împreună cu obștea Mănăstirii Voroneț, a contribuit financiar la realizarea icoanei în mozaic a Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul de la Catedrala Națională. Maicile au donat, inclusiv din veniturile proprii, pentru mozaicul Catedralei Naționale, pe care Maica Proinstareță Irina Pântescu a numit-o <un act de demnitate al poporului român> și <o ctitorie vrednică de înaintașii noștri>”.

Pentru toată activitatea ei misionară, stavrofora Irina Pântescu a primit, post mortem, ordinul „Crucea Patriarhală”, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române. Distincția onorifică i-a fost înmânată stareței dr. Gabriela Platon de către Preasfințitul Părinte Damaschin. Stareța Mănăstirii Voroneț i-a oferit-o, mai departe, monahiei scriitoare Elena Simionovici, care a purtat pe brațe „Crucea Patriarhală” până la mormântul măicuței Irina, după care distincția și-a găsit un loc onorabil în muzeul Mănăstirii Voroneț.

 „În acest moment, când sufletul Maicii Proinstarețe Irina Pântescu merge în corturile drepților, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morți, să mângâie și să întărească obștea Sfintei Mănăstiri Voroneț, iar sufletului ei să-i dăruiască pace sfântă și să-l așeze în ceata drepților, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Veșnica ei pomenire, din neam în neam!”. Cu aceste cuvinte și-a încheiat mesajul Patriarhul Daniel.

„Despre ascultare și răbdare, despre stăruință și seriozitate”

În dimineața primei zile a Postului Mare, 7 martie, stavrofora Irina Pântescu, întâia stareță a Mănăstirii Voroneț, a plecat la Domnul, la vârsta de 89 de ani, lăsând îndurerată întreaga obște. Pe 1 aprilie 1991, monahia Irina Pântescu a fost hirotesită stareță a reînființatei Mănăstiri Voroneț, de către vrednicul de pomenire, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen. După cum spun toți cei care au cunoscut-o, măicuța Irina a trudit cu multă însuflețire pentru a readuce Voronețul la strălucirea dată de vrednicii săi ctitori, remarcându-se ca un dascăl al smereniei, ascultării și dăruirii întru totul Mântuitorului Hristos și Bisericii, exemplu de viață duhovnicească, de demnitate și patriotism. „Pentru toți cei care au cunoscut-o pe Stavrofora Irina (Margareta) Pântescu, viața și faptele sfinției sale se constituie într-o autentică lecție despre chemare și urmarea ei, despre ascultare și răbdare, despre stăruință și seriozitate, toate înțelese ca roade ale credinței și rugăciunii, mărturie a lucrării voii lui Dumnezeu”, a transmis obștea Mănăstirii Voroneț.

Prietenii Voronețului

Măicuța Irina Pântescu a fost condusă pe ultimul drum de mulți prieteni ai Voronețului, printre care inginerul Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române și director general al Bibliotecii Academiei Române din București, Mircea Gheorghe Lețiu, directorul Firmei SC EURAS SRL din Satu Mare (care s-a ocupat de lucrările de restaurare a ansamblului mănăstirii), Lazăr Fialcovschi din Molodia (Ucraina), Carmen Cornelia Balan, împreună cu familia, jurnalista și scriitoarea Doina Cernica, jurnalista Mihaela Buculei, jurnalistul Constantin Ciofu (căruia îi mulțumim pentru fotografiile pe care ni le-a oferit spre publicare), tineri care au crescut sub streașina Voronețului, cu sfat de înțelepciune de la măicuța Irina, și mulți oameni care au dorit să-i fie alături maicii starețe stavrofora dr. Gabriela Platon, monahiei scriitoare Elena Simionovici și celorlalte maici, la ceas de cumpănă și de grea încercare. Drum lin spre Cer, măicuță Irina!