Ziua Femeii - 100 de ani de la încoronarea Reginei Maria, legendara personalitate din istoria României

8 Martie – Ziua Internațională a Femeii. O sărbătoare cu o istorie de peste 100 de ani, care se suprapune parțial cu o altă poveste, a unei femei fascinante din istoria României, cea căreia i s-a spus „Mama Regină”, „Regina soldat” sau chiar „al doilea soare”, care a fost la un moment dat cel mai de seamă ambasador al țării noastre în lume și al cărei destin rămâne pe veci legat de cel al României moderne.

Ziua Internațională a Femeii (Ziua Femeii) este sărbătorită în fiecare an la data de 8 martie, pentru a comemora realizările sociale, politice și economice ale femeilor, cât și lupta împotriva discriminării și violenței.

Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU.

Însă istoria acestei sărbători internaționale este mult mai veche, are legătură și cu America capitalistă, dar și cu Rusia comunistă, iar pe alocuri se întretaie cu povestea de viață a Reginei Maria, o personalitate puternică, care a militat pentru emanciparea femeilor, fiind în același timp una dintre cele mai emblematice figuri feminine din istoria României.

Regina Maria, a cărei încoronare a avut loc acum 100 de ani, în 1922, a fost și rămâne un model de feminitate și emancipare în același timp, fiind nu doar mama a șase copii, „Mama răniților” pe care i-a îngrijit în război, ci și femeia care a colindat întreaga Europă, America și nu numai, cea care a fermecat puternici conducători de state și a influențat destinul țării ei, în momente tulburi.

Cum a ajuns să fie sărbătorită Ziua Femeii pe 8 martie

În 1908, 15.000 de femei au mărșăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot. Ziua femeilor a fost sărbătorită pentru prima dată la 28 februarie 1909, în New York, în amintirea acelei greve de sindicat a femeilor.

17 ani mai târziu, în 1926, Regina Maria avea parte de o primire triumfală la New York, primea cheile orașului, era întâmpinată de 300.000 de oameni, cu festivități uimitoare, ulterior fiind primită inclusiv la Casa Albă, în Washington, de către președintele SUA, Calvin Coolidge, și soția sa.

Revenind la Ziua Femeii, în 1910, a avut loc o Conferință Internațională a Muncitoarelor, la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 țări. Atunci s-a hotărât ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceeași zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă ulterior.

Începând cu anul 1913, femeile din Rusia au sărbătorit Ziua Femeii în ultima duminică din februarie.

În anul 1917, ultima duminică din februarie conform calendarului pe stil vechi a coincis cu ziua de 8 martie pe stil nou. Atunci, femeile din Sankt Petersburg au declanșat o grevă cerând încheierea Primului Război Mondial, sfârșitul raționalizării alimentelor și abolirea dinastiei țariste. Grevele din Rusia s-au transformat apoi într-o mișcare amplă, de înlăturare a țarilor, din a cărei linie dinastică se trăgea și Regina Maria, după mamă.

Așa se face că Ziua Femeii este legată de numele lui Vladimir Ilici Lenin, care, după Revoluția din Octombrie, a declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică.

Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii a constituit-o proclamarea, în 1977, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii.

De 8 martie, femeilor și fetelor li se dăruiesc cadouri, flori sau alte atenții, în semn de prețuire, alături de o urare sinceră de “La mulți ani!”.

Urmașa Reginei Victoria și a Țarului Rusiei, căsătorită cu Principele Moştenitor al României

Alteța Sa Regală Principesa Maria Alexandra Victoria de Edinburgh s-a născut la 17/29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în comitatul Kent din Anglia. Maria a fost al doilea copil și prima fiică a Alteței Sale Regale Principele Alfred al Marii Britanii și Irlandei, Duce de Edinburgh, Duce de Saxa-Coburg-Gotha, și a Alteței Sale Imperiale   Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei (1853–1920). Astfel, după tată, Principesa Maria era nepoată a Reginei Victoria a Marii  Britanii (1819–1901) și a  Principelui Consort Albert (1819–1861). După mamă, Maria era nepoata Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei (1818–1881) și a Țarinei Maria (1824–1880).

La 10 ianuarie 1893 s-a măritat cu Principele Moştenitor al României, Ferdinand.

Evenimentul a cuprins de fapt un număr de trei ceremonii de căsătorie: civilă, catolică (religia lui Ferdinand) și protestantă (religia Mariei).

Căsătoria civilă a avut loc în Salonul Roșu al castelului din Sigmaringen, fiind oficiată de Karl von Wedel, mareșal al curții imperiale, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei fiind primul dintre martorii care și-au pus semnătura pe actul de căsătorie.

Principala ceremonie, cea catolică, a avut loc la catedrala orașului, Maria fiind condusă la altar de tatăl său, ducele de Edinburgh. Maria devenea astfel prima prințesă britanică, după câteva sute de ani, care se căsătorea cu un prinț catolic.

Cea de-a treia ceremonie, cea protestantă, a fost una mai modestă, fiind oficiată în unul din saloanele palatului de către un capelan al Marinei Regale Britanice.

Cuplul regal, Ferdinand și Maria, a avut 6 copii, din care unul, principele Mircea, a murit la o vârstă fragedă. Primul lor copil a fost principele Carol, născut la castelul Peleș, în 1893. A urmat apoi principesa Elisabeta (1894), principesa Maria (1900), principele Nicolae (1903), principesa Ileana (1909) și principele Mircea, născut în ianuarie 1913.

„Bine ai venit mireasă, de Dumnezeu aleasă, spre a patriei cinstire!”

Principesa Maria a venit în ţara ei de adopţie în 1893 și a fost întâmpinată cu cuvintele: „Bine ai venit mireasă, de Dumnezeu aleasă, spre a patriei cinstire!”

Calităţile ei remarcabile au transformat-o repede într-o figură publică de primă mărime, iar naturaleţea sa i-a cucerit pe români. Inteligentă, de o frumuseţe excepţională, plină de curaj şi de determinare, viitoarea regină participă de la început la viaţa culturală românească şi îşi leagă numele de numeroase acte de binefacere.

A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român.

În 1914, la moartea regelui Carol I, principele Ferdinand devine regele României. Maria devine regină.

„Regina-soldat“, devenită „Mama răniţilor“ și un simbol al națiunii române

Primul Război Mondial o transformă însă în erou naţional. Participă activ pe front, încurajează răniţii şi soldaţii din cele mai fierbinţi puncte de luptă, nu se teme de gloanţe, nici de epidemii, de tifosul exantematic sau gripa spaniolă, de răni sau de sărăcie.

Maria sfârşeşte prin a fi supranumită „Mama Regină“, „Mama răniţilor“ şi „Regina-soldat“ (ea a şi fost comandant onorific al Regimentului 4 Roşiori, care i-a purtat numele şi a cărui uniformă a îmbrăcat-o, fiind şi o iscusită călăreaţă). A înfiinţat organizaţia „Regina Maria“, care a dezvoltat o reţea de spitale în Moldova şi serviciul de ambulanţă. Nu numai că nu s-a temut, dar a privit apropierea de poporul său ca pe un privilegiu pe care alte capete încoronate nu îl aveau.

La sfârșitul lui noiembrie 1916, familia regală împreună cu conducerea politică a țării pleacă în refugiu în Moldova. Aici ea își va continua cu tenacitate și hotărâre activitățile de coordonare a serviciilor sanitare.

„În fiecare dimineață, Regina, în uniformă de infirmieră, însoțită de o doamnă de onoare și de un grup de brancardieri voluntari, se duce la gară pentru a-i primi pe răniți. Regina înfruntă moartea și ceea ce este fără îndoială cel mai greu, depășește oboseala unei zile nu de opt ore, ci a unei zile care se întinde până noaptea târziu, cu șaisprezece, șaptesprezece sau optsprezece ore de muncă, pe cât de respingătoare pe atât de periculoasă, în mijlocul emanațiilor infecte ale cangrenelor. Când este vorba de Regină nu ne referim la curaj. Curajul presupune teamă și energia de a învinge. Sentiment necunoscut pentru o suverană a cărei îndrăzneală aduce a invulnerabilitate”, remarca Contele Saint-Aulaire, Ministrul Franței la București.

Această prezență permanentă și directă a regelui Ferdinand și a reginei Maria în mijlocul soldaților care luptau în cele mai grele sectoare ale frontului, ca și promisiunea solemnă a regelui că o parte din pământul țării le va reveni lor, a dus la crearea unei simbioze între familia domnitoare și popor, fapt care se va proba în condițiile dificile ale anilor 1917-1918.

„O găsim în tranșee printre combatanţi, în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniţi și bolnavi. O găsim de faţă la toate adunările care încercau să facă puţin bine. Nu a cunoscut frica de gloanţe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea faţă de eforturile așa de des inutile, provocate de dorinţa ei de mai bine. Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităţilor sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta ţării și a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, Regina Maria a întrupat aspiraţiile cele mai înalte ale conștiinţei românești. Prin modul cum a influenţat în 1916 intrarea României în război și, din nou, în 1918, când aproape numai datorită ei regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriţă a României întregite și ca una dintre cele mai mari figuri ale istoriei noastre naţionale”, afirma Constantin Argetoianu în “Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri”.

„Deși rușii ne-au dat un prost exemplu pentru că mulți dintre ei au devenit bolșevici și își părăseau posturile cu miile, soldații noștri prost hrăniți, înarmați insuficient, rareori lăudați, veșnic obosiți, au rămas credincioși regelui, de neclintit în mijlocul debandadei foștilor lor aliați. Am trăit printre ei pretutindeni, în spitale, pe front, chiar și în tranșee, i-am văzut înfometați, scheletici, renăscând, redevenind ființe sănătoase și puternice. Juraseră să reziste ca un zid pentru a apăra ultima părticică de pământ românesc care era încă al nostru”, scria Regina Maria, în “Povestea vieții mele”.

Prezentă la discuțiile cu diplomații străini, obținând material sanitar de la Curtea țarului Nicolae al II-lea, dar și din SUA (faimoasele ambulanțe ce aveau să-i poarte numele), înfruntând cu un curaj fără seamăn riscurile contaminării cu gripa spaniolă, indiferentă deopotrivă la contractarea tifosului exantematic, Regina Maria a devenit un simbol al națiunii, popularitatea ei depășind-o pe cea a Regelui.

Tigrul și “partea leului”

După război, Regina vizitează Franţa şi Marea Britanie, fiind trimisă de Rege şi susţinută de clasa politică, pentru a pleda cauza ţării la Conferinţa de Pace de la Paris. Oricărui om politic român i-ar fi fost imposibil să egaleze bunul nume al Reginei în lume şi puterea ei de convingere.

La Paris, la 8 martie 1919, după dejunul cu Raymond Poincaré, preşedintele Franţei, este invitată să treacă în revistă garda de onoare de la Palatul Elysée, o onoare ce nu i se mai făcuse niciodată până atunci unei regine prin căsătorie.

În aceeaşi zi este primită oficial ca membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Paris, singura femeie printre bărbaţii acestei instituţii.

Dar vizita sa la prim-ministrul francez, Clémenceau (7 martie 1919), supranumit „Tigrul“, a devenit legendară. Într-o epocă în care implicarea femeilor în politică sau societate nu era prea preţuită, Regina Maria a cutezat să îi ceară omului de stat francez ajutorul pentru revenirea la România, după Primul Război Mondial, a Transilvaniei până la Tisa şi a Banatului, în întregimea lui. Clémenceau i-ar fi spus: „Madame, ceea ce cereţi este partea leului!” La care Regina Maria ar fi răspuns, fără ezitare: „Este ceea ce leoaica cere tigrului!“

Alte personalităţi pe care Regina Maria le-a întâlnit la Paris au fost preşedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson (10–11 aprilie 1919), Herbert Hoover, Lloyd George (prim-ministrul Marii Britanii), Mareşalul Foch, Aristide Briand, Venizelos, Balfour, Sir Robert Cecil, precum și Anne de Noailles.

Vizita în America, apogeul popularităţii unui reprezentant al României în lume

Farmecul şi distincţia înnăscute o transformă pe Regină într-o vedetă mondială. Celebritatea Reginei Maria face cunoscută România în întreaga lume. Vizita în Statele Unite ale Americii, din octombrie-decembrie 1926, în compania copiilor ei Ileana şi Nicolae, reprezintă apogeul popularităţii sale. De fapt, nu numai apogeul propriei popularităţi, ci şi acela al popularităţii unui reprezentant al Statului român în lume. Peste tot în Statele Unite, Regina şi suita au fost primite de oficialităţi, dar şi de mulţimi entuziaste. S-a scris mult despre acea vizită, chiar după ce trecuseră ani buni.

După ce s-a întâlnit cu președintele american Calvin Coolidge și primarul New York-ului și a impresionat America prin inteligență, viziune politică, frumusețe și eleganță, regina s-a întâlnit cu căpeteniile indienilor din triburile Sioux și Blackfoot.

Regina cu coroană din pene de vultur

În drumul său spre Vestul Sălbatic, Regina Maria a vizitat ferme, a participat la rodeo și s-a întâlnit cu șefii triburilor indiene din localitățile Dakota de Nord și Mandan, cel mai important fiind marea căpetenie Red Tomahawk.

Indienii din Tribul Blackfoot au numit-o pe regina Maria „Morning Star”, adică „Luceafărul de dimineață”, în timp ce indienii Sioux au numit-o „Winyan Kipanpi Win”, în traducere „Femeia pe care o chemi”.

Regina Maria a vizitat la un moment dat o rezervație a indienilor, care au spus că nu au văzut niciodată o femeie mai frumoasă, rugând-o să accepte titlul onorific de Regină a indienilor nord-americani.

Ca semn suprem de respect și de adoptare în trib cu rang de căpetenie, indienii i-au făcut cadou reginei o coroană din pene de vultur, o distincție foarte rară care nu se acordă femeilor decât dacă s-au remarcat prin curaj și sacrificii în timpul războiului. Indienii au ținut discursuri și au dansat în jurul reginei, numind-o „Femeia Războinic”. Cel mai în vârstă dintre șefii de trib indieni, Red Tomahawk, a ținut un discurs în fața reginei, conferindu-i titlul de căpetenie onorifică.

Când inima reginei a bătut pentru ultima oară

După moartea lui Ferdinand I, în 1927, Maria a României îşi consacră toată energia bunului mers al ţării, sub domnia nepotului său, Regele-copil Mihai. Alături de Principesa-mamă Elena, ea îl însoţeşte pe noul rege în toate împrejurările, ocrotind copilăria celui chemat prea devreme să ia locul bunicului.

În ultimii șase ani de viață, fiul ei cel mare, Carol, autoproclamat rege în 1932, i-a impus un regim de viață restrictiv. În perioada 8 iunie 1930 - 18 iulie 1938, Regina Maria a locuit izolată, majoritatea timpului, la castelele sale din Bran și Balcic. Și-a consacrat timpul în același mod laborios, prin înfrumusețarea „locuințelor sale de vis”.

Regina Maria s-a stins din viaţă în urma unei grele suferințe. Boala Reginei era incurabilă. Dorinţa ei a fost să fie înmormântată la Curtea de Argeş, lângă regele Ferdinand și predecesorii lor – regele Carol I și regina Elisabeta.

În ziua de 18 iulie 1938, în Camera de Aur, la ora 17.39, inima reginei a bătut pentru ultima oară. La căpătâiul reginei au fost Regele Carol al II-lea, Principesa Elisabeta și Principele Moștenitor Mihai.

Declarația – testament din jurnalul Reginei

„Țării mele și Poporului meu, când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără și neștiutoare, însă foarte mândră de țara mea de baștină, și am îmbrățișat o nouă naționalitate, m-am străduit să devin o bună Româncă. (...) Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti, deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele și dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. (...) Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasa țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.”

În acele clipe de tristețe, Nicolae Iorga descrie cel mai bine sentimentele ce animau suflarea românească: „A plecat dintre noi un suflet mare, o voinţă de oţel şi o inimă caldă. A simţit, a luptat şi a suferit cu noi şi pentru noi. Nici un dor al nostru nu i-a fost străin, nici o durere a noastră n-a rămas neştiută de dânsa. A dat sfatul cel bun şi mângâierea cea mai duioasă. Am fi cel din urmă dintre neamurile lumii dacă am uita-o”.

Peste ani, în ziua de 3 noiembrie 2015, Inima Reginei s-a întors în Camera de Aur, după o pribegie de 75 de ani. În acea zi, Regele Mihai I a declarat Camera de Aur drept capelă, locul de odihnă – de aici încolo – al inimii Reginei României Mari.

Regina Maria a României – în acorduri de chitară clasică, voce, pian

Ziua Femeii va fi marcată la Suceava prin evenimentul „Femei de succes! Performanță la superlativ!”, ediția a XI-a, care va avea loc la Teatrul Municipal „Matei Vișniec”, marți, 8 martie 2022, de la ora 17:00.

Acțiunea culturală este realizată cu sprijinul Primăriei municipiului Suceava și al Consiliului Local Suceava, fiind moderată de Cătălina Biholar și Angela Zarojanu.

La ora 17:00, se va face primirea invitaților. La ora 17:30, se deschide oficial evenimentul, iar la ora 17:45 participanții se vor bucura de o excepțională conferință cu texte din memoriile Reginei Maria a României, tema evenimentului din acest an fiind aleasă pentru a celebra 100 de ani de la încoronarea Reginei. Momentul artistic se intitulează: Regina Maria a României – Conferință de texte din memoriile și jurnalele Reginei, în acorduri de chitară clasică, voce, pian.

Își dau concursul: Clara Popadiuc, Alexandru Marin, Valentina Maria Tablan Popescu, Ciprian Reuț, Ilie Aurelian Zugrav și Johannes-Raimund Onesciuc.

La ora 18:45, are loc Gala „Femei de succes”, când vor fi premiate câteva femei din județ care s-au remarcat prin acțiunile lor în ultimii doi ani.

La ora 19:00, este programată o sesiune de autografe și fotografii, spun organizatorii (Asociația Multicare Suceava, SEVA - Șanse Egale Valoare Autoritate, Intermedia Suceava, Monitorul de Suceava, Novaoptic). Participarea la acest eveniment se face exclusiv pe baza unei invitații.