Cu o floare nu se face primăvară, dar pot fi aduse zâmbete chiar și pe chipurile copiilor care au fugit din calea războiului. 1 Martie a venit pentru ei departe de casă, de cei dragi, de colegi și prieteni de joacă. În loc de mărțișoare au primit războiul, cu toate implicațiile sale nefaste.
Imagini impresionante au fost surprinse pe 1 Martie în Vama Siret, acolo unde coloanele de refugiați din calea războiului se revarsă în România, majoritatea fiind femei și copii.
Un buchet de ghiocei oferit de cei veniți cu ajutoare unui grup de refugiați a înseninat ziua pentru copiii acestora, făcându-i să zâmbească, fericiți chiar și pentru scurt timp, în ciuda vicisitudinilor.
Sunt mulți copiii, trimiși de acasă cu mame, bunici sau mătuși, în vreme ce restul familiei a rămas acasă, înfruntând războiul.
“Mă duc cu acesta și mă gândesc să mă întorc, să văd ce reușim să facem cu ceilalți. Avem rude la care să-l lăsăm – mama, sora, sunt refugiate aici, în Suceava.
Nu am crezut niciodată că va fi război, nici măcar cu 10 minute înainte să înceapă. Suntem în grupe de Viber, unde ni s-a transmis că este pericol, să luăm lucrurile necesare și să fugim”, spune Albina, din satul Voloca, al cărei soț a rămas acasă, pentru că are de îngrijit un copil bolnav. Tocmai de aceea speră să nu fie nevoit să plece la război.
“Azi am plecat de acasă. Am venit cu bunica, mătușa Nicoleta și copilul ei. Părinții au rămas acasă, la patrie. Așa a fost, iute s-a decis, nu era în plan să plec”, explică Alexandru, un adolescent de 13 ani, care se îndreaptă către Tg. Mureș.
Printre valurile de refugiați trece și o bunică, Elena, în vârstă de 71 de ani, venită aici cu nepoții, pentru a-i pune la adăpost de război. Acasă au rămas ceilalți din familie, inclusiv feciorul, care lucrează la Sfatul sătesc. “Nu știu dacă va fi luat la război, dacă trebuie își va apăra țara”, spune simplu. Fiecare are misiunea sa, de care se ocupă. A ei este să ducă copiii în siguranță, să aibă grijă de cei care reprezintă viitorul țării.