Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Cozi interminabile de mașini în Vama Siret, în a treia zi de la începutul războiului ruso-ucrainean. Zeci de refugiați ucraineni iau drumul occidentului. Mulți sunt debusolați, confuzi, nu știu spre ce țară să o apuce după ce trec granița în România. Unii vor să plece în Franța, Italia, Belgia, unde cred că și-ar găsi mai ușor un loc de muncă, mai ales că au și acte românești.
Alții au fugit din calea războiului, însoțiți de copii în cărucioare, cu câteva haine îndesate într-o geantă și cu o mare speranță că doar așa se pot salva.
Unii și-au lăsat mașinile și au trecut granița pe jos. Dar sunt și refugiați care așteaptă în mașini de zeci de ore să poată „călca” pe pământ românesc, după care, spun ei, vor vedea ce vor face. Nu știu. Nimic nu mai este cert.
În Vama Siret se văd coloaneîntregi de mașini, care se întind pe mai bine de un kilometru, de la ieșirea din frontieră. Sunt și sute de mașini cu număr de România, oameni care au venit cel mai probabil să-i sprijine pe refugiații din Ucraina, pe oamenii care vin cu speranța că doar așa scapă de război.
Sunt multe mașini care merg spre punctul de trecere a frontierei. Dar sunt și mașini cu număr de Ucraina, care au sosit din țara vecină și care își vor continua drumul spre România sau despre altă țari din occident.
La Vama Siret am întâlnit și oamenii care își așteptau cu nerăbdare prieteni, rude, cunoștințe, care nu au putut să treacă frontiera, oameni cu bagaje, oameni care pleacă din țara lor doar pentru a găsi un loc mai sigur.
Nimeni nu știe cât va mai dura acest exod. Totul este în mișcare. Oamenii sunt din ce în ce mai panicați, mai ales după exploziile care au avut loc dimineață, la Kiev, unde au murit civili, unde, cel mai sigur, un bloc de locuințe a fost bombardat de armata rusă.
Am întâlnit și oameni care se întorceau din occident și așteptau să intre în Ucraina. Este cazul lui Vasile, care a spus că la începutul războiului, atunci când bărbații mai puteau să iasă din Ucraina, a dus-o pe nora și pe fiica acesteia în Germania. Acum se întorcea în Ucraina, unde își lăsase mama singură. „Mă întorc în Ucraina, la familie, acasă. Nu mi-e frică de nimic. Am 67 de ani, mi-am trăit și viața. Am fost să le duc pe noră și fetița ei în Germania, cu două zile în urmă. În Germania, ele sunt în siguranță. Eu nu am vrut să rămân. Nu pot s-o las pe mama acasă”, a spus Vasile.
Am stat de vorbă și cu Grigore, care se afla sâmbătă în Vama Siret, pentru a o aștepta pe verișoara lui. Nu știa foarte multe despre schimbările din Ucraina, dar totuși a spus că „prin magazine, prin sate este apă, mâncare, dar prin orașe au cam dispărut. Se prevede o criză alimentară, dar nu pot să vă spun sigur. Sunt îngrijorat”.
Roman, în vârstă de 24 de ani, aștepta la Siret niște pachete de la rude, după care vrea să plece la muncă într-o țară occidentală, Franța, Germania, Belgia. Nici el nu știe. Spune că are prieteni în aceste țări și că are la cine să meargă. „În Ucraina este strașnic de rău. Mulți fug de acolo de unde se trage cu arme și vin mai aproape de NATO, de România. Fug mulți ucraineni, pentru că nu se mai găsesc prea multe alimente, medicamente. E de rău”, a spus tânărul.
Vama Siret este de trei zile unul dintre locurile din România în careucrainenii își pun toate speranțele, pentru a fugi cât mai departe de zona de conflict. Refugiații ucraineni știu bine că sunt pe drumul pribegiei, pe un drum pe care au apucat să calce mii de femei şi copii, lăsându-și bărbații în urmă, pentru a apăra țara, Ucraina. Românii s-au solidarizat exemplar și îi întâmpină pe refugiați cu apă, alimente, cazare gratuită etc.
