Orgoliul și manifestările sale

Pe parcursul vieții, ego-ul omul nu este niciodată pe deplin satisfăcut. Cu cât câștigă în importanță, cu atât îi este mai frică că o pierde și cu atât încearcă să câștige mai multă. Reușește chiar să-și dezvolte orgoliul, ceea ce se cheamă de obicei a avea un ego puternic. Orgoliul este deci ego-ul la putere maximă.

Orgoliul este un sentiment exagerat al propriei valori, o stimă de sine exagerată care ne conduce să ne situăm deasupra celorlalți. Orgoliosul vrea să câștige cu orice preț și vrea cu orice preț să aibă dreptate.

Ego-ul nostru încearcă întotdeauna să ne impună sistemul său de valori, iar când încearcă să-l Impună și altora devine orgoliu.

Orgoliosul se crede atât de important și puternic încât se autoconvinge că doar el deține adevărul, crezându-se astfel superior și mai bun decât alții. Încearcă să-i facă pe alții să creadă aceleași lucruri ca el, vrea să domine. E specialist în a găsi metode diverse pentru a fi crezut și urmat de ceilalți. Comportamentele și atitudinile care îi înjosesc pe ceilalți îi dau un sentiment de superioritate. Dorind să aibă dreptate întotdeauna, înseamnă că ceilalți greșesc.

Orgoliul poate să se manifeste sub formă intelectuală sau sub formă spirituală. Orgoliul Intelectual se manifestă prin cunoștințele sale pentru a se întări. Impresia pe care o dă prin modul în care vorbește poate fi cam așa: Ascultă-MĂ, EU știu mai bine.

Vorbește de obicei rapid, ridicând tonul, mai ales atunci când simte că nu reușește să convingă.

Orgoliul spiritual se crede superior în raport cu alții. EU SUNT mai bine organizat decât tine, SUNT mai răbdător decât tine, SUNT mai evoluat decât tine etc. Putem să percepem cu ușurință asta din exprimare, chiar dacă nu sunt folosite expresiile acestea.

Am putea să dăm mii de exemple de cum încercăm de multe ori să-i convingem pe alții să facă sau să fie ca noi. Ego-ul nostru vrea să ne facă să credem că acționăm spre binele altuia. Crede astfel că dacă câștigă în importanță are mai multă putere să ne sperie. Astfel i se pare că lui îi va fi mai puțin frică. Această părere este falsă, pentru că așa cum știm, un câine mare poate să fie mai speriat decât un câine mic.

Cu cât suntem mai  orgolioși, cu atât ceilalți rezistă, pentru că se simt diminuați și comparați. Orgoliul încearcă să crească, ceea ce nu place nimănui, doar ego-ului său. Persoana diminuată, înjosită simte în profunzimea ei că aceste atitudini sunt contrare iubirii adevărate, care acceptă diferențele altora.

În plus, un comportament orgolios denotă o lipsă de încredere în sine. De aceea încearcă să se compare favorabil cu alți. Lipsa stimei de sine îl împiedică să poată avea încredere în el, să-și facă complimente, de fapt îi împiedică să se iubească. De aici provine nevoia de exterior, încercările sale de a găsi iubirea și aprobarea care să-l facă fericit din partea altora.

Adoptarea unui comportament orgolios înseamnă și a căuta perfecțiunea într-un mod idealist. A fi idealist este contrariul lui a fi realist. Prin urmare, dacă te percepi ca o persoană care este rareori mulțumită și care simte că trebuie să tot reînceapă și să revizuiască ceea ce face pentru a se asigura că totul este perfect, înseamnă că ego-ului tău îi este frică să nu fie respins.

Dar ego-ului îi este imposibil să știe că perfecțiunea nu poate exista decât în lumea spirituală și nu în lumea materială, pentru că el nu știe că există o lume spirituală. Riscul de a fi prea idealist este de ne compara în inferioritate sau de refuza un compliment. Ego-ul nostru va face tot posibilul să ne convingă că dacă ne recunoaștem inferiori, suntem o persoană modestă. Dimpotrivă, iată un alt truc pe care ego-ul îl folosește pentru a avea controlul.

Foarte des, cei care cedează și se lasă dominați de alții își refulează orgoliul. Ei își trăiesc orgoliul interiorizat, pentru a nu-l lăsa la vedere, zicându-și: Nu are rost să MĂ contrazic cu el, oricum nu înțelege nimic, EU nu spun nimic, dar EU știu că EU am dreptate. O să reușesc oricum să fac ce vreau EU.

Cu trecerea anilor devine tot mai important și mai urgent să ne dăm seama de câtă putere i-am cedat ego-ului nostru. Doar prin dezvoltarea conștiinței vom ajunge ca într-o bună zi să recuperăm controlul asupra vieții noastre și să lăsăm forța noastră interioară să-și reia locul cuvenit.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com