Declararea Anului 2021 în Patriarhia Română ca „Anul omagial al pastorației românilor din afara României”

Lucrarea de față, structurată în două părți, se dorește o privire sintetică, fără a încerca să surprindă toate aspectele în profunzimea lor, a unei realități istorice și sociale marcante pentru populația României – fenomenul migrației, precum și a apariției comunităților de români din afara granițelor țării, mai mult sau mai puțin ancorate în seva tradiției etnice românești. Totodată sunt surprinse și câteva aspecte legate de preocuparea Bisericii Mamă în încercarea de a resuscita viața morală și religioasă a diasporenilor ca elemente fundamentale ale relației lor cu Dumnezeu în pământ străin. Una dintre cele mai importante şi mai dinamice lucrări ale Bisericii Ortodoxe Române în ultimii ani este grija spirituală pentru românii plecaţi în străinătate. Ea nu poate şi nu are voie să îşi părăsească membrii în deciziile lor şi nici să rămână insensibilă la nevoile pastorale ale credincioşilor ortodocşi români stabiliţi temporar sau definitiv în ţări neortodoxe.

Astăzi este necesar ca acestui fenomen să i se facă faţă în mod organizat şi cu o atenţie din ce în ce mai crescută. În special, Biserica şi societatea trebuie să ofere și o perspectivă spirituală fenomenului migraţiei, făcându-i conştienţi pe migranţi că, oriunde merg, poartă cu ei, dincolo de dorinţa de a obţine bunuri materiale, şi datoria de a duce cu ei şi valorile spirituale naționale, fiind misionari într-o lume pe care o vor găsi mai secularizată decât se aşteptau.

Migraţia, produce cele mai grave efecte asupra familiei, de la traume asupra copiilor, dacă aceştia sunt lăsaţi acasă fie ei singuri sau în grija altor persoane apropiate de familie, sau chiar cu unul dintre părinţi; cât şi asupra soţilor – nu de puţine ori distanţele distrugând familia.

Metodele de pastorație ale Bisericii trebuiesc adaptate în funcție și de specificul și cazuistica fenomenului emigrației. Astfel, misiunea pastorală a Bisericii în diaspora este un proces evolutiv, încă activ, ce s-a dezvoltat din nevoia spirituală a celor plecați departe de țara lor și din necesitatea unei vieți duhovnicești reale. În diaspora, Biserica Ortodoxă se confruntă mai intens cu provocările secularizării și cu efectul acestora asupra credincioșilor ei. De aceea, misiunea pe care o desfășoară este una de adaptare și uneori atipică, în comparație cu misiunea din țara noastră.

(Pr. Agapi Ionuț, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților)