Factorul genetic și personalitatea

Toți membrii sănătoși ai speciei umane se nasc cu compartimente universale relativ similare în neocortex, iar creierul este în general prevăzut cu trăsături și compartimente specifice, comune tuturor ființelor umane. Acestea sunt trăsăturile genetice universale de lungă durată, comune întregii omeniri. Conexiunile sinaptice de la nivelul creierului pe care le-am moștenit pe cale genetică, dar pe care le activăm prin selecție și instruire, ne permit să funcționăm în mediu. Supraviețuirea ne-ar fi în pericol dacă n-am dispune de multe dintre ele. De exemplu, suntem, prin naștere, predispuși să plângem la disconfort - provocat fie de foame, sete, frig, căldură excesivă, fie de alte experiențe senzoriale.

O altă sursă a acestor conexiuni neurologice înnăscute este moștenirea genetică de la cei mai apropiați strămoși - părinți și bunici. Ne naștem cu scheme unice de conexiuni sinaptice demonstrate de anumite predispoziții de scurtă durată, nu doar în ceea ce privește înălțimea, greutatea și culoarea părului și a ochilor, dar și cu privire la comportamente și atitudini. Purtăm în noi o parte din bagajul emoțional sau din binecuvântarea strămoșilor. Deseori, trăsăturile care i-au împovărat pe părinții noștri se transmit următoarei generații și mai departe, lucru care poate da un nou sens zicalei conform căreia „părinții mănâncă aguridă, iar copiilor li se strepezesc dinții”.

Și, totuși, nu ne servește la nimic să ne gândim la moștenirea din strămoși ca la un cerc vicios, care perpetuează obiceiuri proaste. E adevărat că așchia nu sare departe de trunchi, dar nu înseamnă însă că nu se poate rostogoli în altă parte. Realitatea este că amintirile noastre genetice ne oferă o bază de pe care să pornim în viață. Știința începe să înțeleagă că, în general, genele sunt o moștenire, nu un destin. Moștenim cam 50% din rețelele nervoase, dar restul de 50% este creat prin cunoaștere și experiență proprie.

Individualitatea noastră nu este decât în parte modelată de ADN-ul transmis de la antecesori. Nu suntem o clonă făcută pe bandă rulantă și nici măcar o versiune combinată a tuturor strămoșilor. Deși puteți avea anumite trăsături comune cu cei mai vechi înaintași, o mare parte dintre cele moștenite e transmisă de părinți și a fost modelată, după nașterea lor, de experiențele lor de viață. Să nu uităm nici că suntem o combinație a zestrei genetice a doi oameni. Poate că pesimismul tatălui este contrabalansat de optimismul mamei. Cu toții credem că ne-am surprins într-un moment sau altul făcând sau spunând ceva, iar apoi ne-am dat seama „Am început să vorbesc/să mă port ca mama/tata.“

În cazul în care conștientul nu face altceva decât să ne activeze rețeaua nervoasă de conexiuni sinaptice prestabilită genetic, există probabilitatea să avem aceleași gânduri, aceleași sentimente și să ne purtăm exact ca părinții noștri în diferite momente din viață. Circuitele sinaptice moștenite vor deveni atât de strâns unite în circuitul lor comun prin activare repetată, încât vom fi în mod natural predispuși genetic să gândim la fel ca părinții.

Conștiința noastră tinde să se localizeze în acea porțiune a creierului în care circuitele familiare dețin supremația. Deseori, oamenii operează ca și cum n-ar avea decât o singură opțiune comportamentală. Cu toții am auzit spunându-se „Păi, așa sunt eu.“, deși, cunoscând acum mai bine rolul jucat de zestrea genetică, mai corect ar fi fost să spună „Păi, așa sunt eu când aleg să-mi activez circuitele moștenite de la părinți. Din cauza trăsăturilor neuroplastice din creier, mi-am dezvoltat niște rețele nervoase proprii, dar acum mi-am pus în gând să fac cum îmi dictează cele aflate acolo de la bun început. Așa sunt eu.“

Moștenirea noastră genetică nu este un produs finit, definitiv, ci doar fondul inițial al capitalului nostru nervos. Pentru a evolua, trebuie să fim în stare să ne modificăm și să adăugăm ceva la zestrea inițială. Capacitatea de a ne exprima propria individualitate este rezultanta aportului personal de conexiuni sinaptice, ca reacție la mediu, și a utilizării plasticității creierului. Ambele sunt esențiale pentru formarea acestor conexiuni.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com