Vin sărbătorile…

Sărbătorile iernii, cu farmecul de poveste al colindelor, cu sfânta lumină revărsată dinspre ieslea Betleemului, împrăștie în aer parfum de cetină de brad și arome de cozonaci. Este perioada în care frumusețea inegalabilă a obiceiurilor de iarnă ne bucură sufletele și ne încântă privirile, iar în Bucovina, la noi acasă, sunt așteptați toți cei care iubesc tradițiile și simt românește, cu speranță în vremuri bune, dragoste față de semeni și încredere în valorile neamului.

La un pahar cu vin fiert, în jurul bradului, întocmai ca altădată, se vor dezlega limbi și se vor lega prietenii întru neuitarea acestor meleaguri cu adevărat binecuvântate de Dumnezeu. Desigur, nu-i vom uita nici pe cei plecați… dincolo, șoptind o rugăciune și mulțumindu-le pentru că au fost (mereu vor fi), pentru că suntem.

Cu încredere în puterea binelui - călăuziți de lumina credinței în Cel născut de Crăciun - să ne rugăm pentru a primi puterea de a ierta, de a dărui, de a iubi și să nu uităm că numai prin comuniune sufletească putem învinge timp, depărtări, amăgiri, tristeți și prejudecăți - dincolo de funcții, bani sau măriri - împletind cunună de gânduri bune și modelând caractere. Crăciunul este o sărbătoare a inimii, a visului curat, a faptelor bune și sunt convins că - lăsându-ne pătrunși de  adevărul pe care îl cuprind - vom împărtăși spusele lui Norman Vincent Peale: „Cred, cu adevărat, că dacă vom continua să spunem povestea Crăciunului, să cântăm colinde şi să trăim spiritul Crăciunului, vom putea aduce bucurie, fericire şi pace acestei lumi.”

VIN SĂRBĂTORILE

Vin sărbătorile, grăbite,

Să-alunge toate cele rele,

Valsând prin doruri adormite

Cu-ntregul lor alai de stele.

Revarsă-n visuri zburătoare

Înțelepciune și speranță,

Iar prin povești nemuritoare

Parfum de vers și de romanță.

Lumina sfântă ne-mpresoară,

Se risipesc, în zare, norii

Și așteptăm, seară de seară,

Să-apară, -n prag, colindătorii.

În viața asta trecătoare

Ne reîntoarcem la iubire;

Lipsește doar omătul care

Ar da un plus de strălucire.

Așa că-ntreb, în așteptare,

Având privirea-nrourată:

Pe unde stau ascunse, oare,

Zăpezile de altădată?!

(Constantin Moldovan)

CÂNTEC NEBUN

Ninge peste case, peste doruri mute,

Îngerii din ceruri bat la porți de gând,

Dumnezeu, El Însuși, vine să-mprumute

Visuri de la oameni care nu se vând.

Pe la geamuri, încă, licăresc speranțe,

Se aud în zare râsete zgobii,

Doi bătrâni ascultă, fericiți, romanțe

Scrise-n alte vremuri... Cardiofobii!

Este frig și suflă vântul înserării

Scuturând omătul nins peste copaci,

Iar colindătorii dau prinos iertării

În miros de cetini și de cozonaci.

Moșul tot așteaptă, domolindu-și renii,

Să așeze daruri pe sub brazii mii,

Dar cu grijă fi’ndcă, astăzi, toți viclenii

Stau cu mâna-ntinsă pentru a primi.

Spiridușii veseli, însoțiți de zâne,

Readuc în lume magicele stări,

Mai trăgând nădejde că noi toți, române,

Vom lăsa uitării ură și-ntristări.

Anii trec în grabă peste sentimente,

Nu ne iartă timpul - este nemilos - 

Și-n curând, probabil, fi-vor evidente

Umbrele trăirii fără de folos.

Să-nălțăm o rugă pentru biruință,

În final de cântec, absolut nebun,

Pentru că, prieteni, FĂRĂ DE CREDINȚĂ

E DEGEABA PAȘTE, E-N ZADAR CRĂCIUN!

(Constantin Moldovan)

Nașterea Domnului IISUS să ne găsească sănătoși… Sărbători în pace și lumină!

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!

CONSTANTIN MOLDOVAN