Credința – calea spre desăvârșire

De obicei ne gândim la convingeri ca la niște crezuri sau doctrine, și asta și sunt multe dintre ele. Dar în sensul cel mai elementar, o convingere este principiul călăuzitor, dictonul, credința religioasă sau pasiunea care poate da un sens vieții. Sunt niște filtre organizate, prestabilite pentru modul cum percepem ceea ce ne înconjoară. Convingerile sunt ca niște comandanți ai creierului. Atunci când credem cu tărie că ceva este adevărat, este ca și când am da o comandă creierului nostru în legătură cu felul în care își reprezintă ceea ce se întâmplă.

John Stuart Mill scria: „Forța unei persoane care are o credință este egală cu forța a 99 de oameni care au doar interese." Iată de ce convingerile deschid calea către desăvârșire. Convingerea trimite o comandă directă către sistemul nostru nervos. Atunci când credem că ceva este adevărat, chiar intrăm în starea că acel ceva este adevărat. Mânuite cu pricepere, convingerile pot fi cele mai puternice forțe care să creeze binele în viața noastră. Pe de altă parte, tot ele ne limitează acțiunile și gândurile pot fi tot atât de devastatoare pe cât de dătătoare de putere sunt convingerile productive.

De-a lungul istoriei, religiile au însuflețit milioane de oameni și le-au dat tăria să facă lucruri de care ei nu se credeau în stare. Convingerile ne ajută să eliberăm resursele cele mai prețioase din adâncul nostru, creând și dirijând aceste resurse în sprijinul rezultatelor pe care urmărim să le obținem. De fapt, în comportamentul uman nu există forță mai puternică decât credința. În esență, istoria omenirii este de fapt istoria credinței umane.

Cu cât aflăm mai mult despre comportamentul uman, cu atât aflăm mai mult despre puterea extraordinară pe care o au convingerile asupra vieții noastre. În multe privințe, acea putere sfidează modelele logice pe care le avem mulți dintre noi. Este însă limpede că, chiar la nivel fiziologic, credințele au control asupra realității. S-au făcut numeroase studii în care o persoană aflată în transă hipnotică este atinsă cu o bucată de gheaţă care îi este reprezentată ca o bucată de metal încins. În locul atins apare invariabil o arsură. Ceea ce a contat nu a fost realitatea, ci convingerea - comunicarea neîndoielnică directă către sistemul nervos. Creierul face pur și simplu ceea ce i se spune să facă.

Cei mai mulți dintre noi cunosc efectul placebo. Oameni cărora li se spune că un medicament va avea un anumit efect vor simți de mai multe ori acel efect chiar dacă li se va administra o pastilă goală, fără proprietăți active. Norman Cousins, care a aflat printre primii despre puterea credinței în înlăturarea bolii sale, conchide: „Medicamentele nu sunt întotdeauna necesare. Dar credința în vindecare este necesară întotdeauna." S-a făcut un studiu placebo remarcabil asupra unui grup de pacienți cu ulcer perforat. Grupul a fost împărțit în două. Celor din primul grup li s-a spus că li s-a administrat un medicament nou care le va face bine cu siguranță. Celor din al doilea grup li s-a spus că li se va administra un medicament experimental despre ale cărui efecte se știa foarte puțin. Șaptezeci la sută din cei din primul grup au înregistrat o ameliorare semnificativă a ulcerului. Dar numai 25% din al doilea grup au dat rezultate similare. În ambele cazuri, pacienții au primit un medicament fără nici o proprietate activă. Singura deosebire a fost în sistemul de convingeri adoptat. S-au făcut numeroase studii și mai interesante asupra unor persoane care, primind medicamente cunoscute ca având un efect nociv, nu au manifestat nici un astfel de efect atunci când li s-a spus că rezultatul va fi pozitiv.

Poate exista o credință descurajatoare - convingerea că nu vom reuși, că limitările noastre sunt limpezi, de nerezolvat și copleșitoare. Dacă credem în succes, vom găsi puteri să-l obținem. Dacă însă credem în eșec, acele mesaje vor tinde să ne conducă să trăim și acea experiență. Avem dreptate indiferent dacă spunem că putem să facem un anumit lucru sau că nu putem să-l facem. Ambele feluri de convingeri au mare putere. Problema este ce fel de convingeri este cel mai bine să avem și cum să ni le dezvoltăm.

Nașterea desăvârșirii începe cu conștientizarea de către noi a faptului că o convingere poate fi aleasă. De obicei nu gândim așa, dar convingerea poate fi o alegere conștientă. Putem alege convingeri care să ne blocheze sau convingeri care să ne sprijine. Șmecheria este să alegem convingeri care să ne conducă spre succes și către rezultatele pe care ni le dorim și să ne lepădăm de cele care ne trag înapoi.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com