Ce ne transmite corpul înainte să apară boala

Oamenii tind permanent să realizeze un echilibru între mintea și corpul lor. Pentru cei care își doresc cu adevărat acest lucru, corpul îi poate ajuta să decodeze ceea ce se întâmplă în mintea lor. Atunci când toate aspectele funcționează într-o manieră coerentă, realitatea fizică a individului se pune la unison cu cea spirituală. În acest fel, existența sa se derulează „normal”. Atunci când între cele două polarități – cea conștientă și cea inconștientă, scenariul și actorul – se produce o distorsiune, apar mesaje sau semnale de alarmă. Ființa umană manifestă trei tipuri de semnale sau trei maniere de a trăi în corpul ei, cu o intensitate diferită. Acestea sunt: tensiunile fizice sau nervoase, traumatismele fizice sau psihice și bolile organice sau psihice.

Primul tip de semnale reprezintă apariția unor tensiuni, a unor senzații dezagreabile, cum ar fi tensiunile dorsale, problemele digestive, coșmarurile, stările proaste fizice sau psihice etc. Aceasta este etapa „normală” de manifestare a unei tensiuni interioare. Inconștientul se folosește de o senzație fiziologică sau psihologică pentru a exprima ce se întâmplă. Aceste semnale reprezintă semnale cum că ceva nu merge bine (că merge într-o direcție greșită, că are un comportament inconfortabil sau periculos, că este obosit, că trebuie să se oprească etc.). Dacă individul este „deschis”, fiind gata să accepte mesajul pe nivelul minții sale conștiente, el poate introduce schimbările comportamentale necesare, iar tensiunile vor dispărea. Din păcate, foarte puțini oameni sunt cu adevărat receptivi pe acest nivel. Există numeroase motive, printre care se disting tendința noastră naturală de a căuta calea cea mai ușoară și cultura noastră, care separă în permanență lucrurile, acestea aducându-ne în imposibilitatea de a mai vedea imaginea de ansamblu. Din toate aceste motive, noi ne dezvoltăm o surditate interioară.

Traumatismele reprezintă acea etapă în care individul caută o soluție, prin intermediul inconștientului său. Un traumatism este o expresie activă, este un mesaj nou, mai puternic decât cele precedente, dar totuși într-un mod de comunicare deschis. Această etapă poate conduce încă la o schimbare directă a situației, întrucât apare în decursul procesului de eliberare a energiilor. Prin urmare, el nu presupune încă o reiterare a tiparelor, cu condiția să îl „receptăm”. Scopul lui este să determine persoana să facă o pauză, obligând-o să își oprească pe moment dinamica neadaptată la înțelegere și la schimbare. În consecință, niciun traumatism nu se produce vreodată întâmplător. Cu cât o tensiune este mai puternică sau cu cât a durat mai mult timp fără a fi „percepută”, cu atât mai grav tinde să fie traumatismul.

Cel de-al treilea tip de mesaj este cel care ia forma bolilor, organice și/sau psihologice. Aceasta este deja o etapă a evacuării tensiunilor, a distorsiunilor interne care pot fi calificate drept „pasive”. Apare la sfârșitul ciclului densificării sau al eliberării, atunci când acesta nu s-a derulat în totalitate sau corect, „încăpățânarea” noastră cristalizând sau fixând dezechilibrul în interiorul nostru. În consecință, noi va trebui să trecem în mod obligatoriu printr-o reproducere a tiparelor, a experiențelor și a trăirilor, pentru a le integra și pentru a schimba pe cât posibil amintirile la nivelul subconștientului. Din fericire, această reproducere se poate face pe fundalul unei conștiințe îmbogățite. Ea depinde de înțelegerea la care am ajuns în urma experienței și de capacitatea noastră de a decoda și de a accepta mesajul bolii.

Dacă o privim ca pe un mesaj pasiv, boala reprezintă o slăbire a persoanei care o experimentează, fiind percepută uneori – la nivel inconștient – ca o înfrângere personală. Reprezintă constatarea unui eșec sau a unei incapacități de a înțelege, de a recunoaște sau chiar de a percepe o distorsiune interioară. Dacă ne învățăm lecția, după recuperare ne dezvoltăm imunitatea interioară. Dacă nu, ne slăbim încă și mai mult organismul, căzând din ce în ce mai ușor pradă bolilor. Cu cât tensiunea generată de necesitatea de a evacua un blocaj este mai veche, cu atât mai puternică va fi ea și cu atât mai gravă va fi boala.

Traumatismele și bolile sunt întotdeauna decalate în raport cu originea tensiunii. Acest decalaj este direct proporțional cu incapacitatea noastră de a auzi mesajele transmise. El poate fi datorat unei sensibilități extreme, care le poate face să pară prea puternice, sau pur și simplu refuzului nostru de a ne schimba. Decalajul este mai important în cazul bolilor decât în cel al traumatismelor, și este cu atât mai profund cu cât refuzul nostru de a accepta tensiunea sau mai bine zis semnificația ei este mai ferm, întrucât afectează zonele cele mai sensibile ale individului.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com