Ne facem rău singuri

În lumea modernă, agitată, în care ne zbatem să câștigăm destui bani pentru a cumpăra cea mai recentă invenție care ar trebui să ne facă viața plăcută ori să economisească timp, stresul se poate transforma cu ușurință în senzația că suntem depășiți de situație. Îi încurajează pe oameni să aprecieze mai mult rezultatele exterioare decât pacea interioară și să năzuiască la o viață lipsită de echilibru. Uneori chiar se sugerează că obținerea rezultatelor exterioare aduce pacea interioară. Totuși, știm cu toții că nu ni se garantează așa ceva și că „mai mult” și „mai mare” nu înseamnă întotdeauna „mai bine”. De fapt, tipul de luptă, de lăcomie și de competiție ce apare atunci când oamenii cred că aceasta este singura sau cea mai bună cale pentru a fi fericiți creează adesea prea mult stres și nu le permite să se bucure în mod firesc de viață.

Când suntem în situații dificile, mulți dintre noi se grăbesc să clarifice lucrurile înainte ca situația să se înrăutățească. Din păcate, astfel cresc șansele să ne simțim în cele din urmă depășiți, nu neapărat pentru că situația se agravează, ci pur și simplu fiindcă e mai stresant să încerci să gestionezi o situație dificilă dacă te grăbești decât dacă îți iei un răgaz. Un posibil slogan util de ținut minte ca să nu cazi în capcana grabei este „Dacă te stresezi, regresezi”. De obicei, când suntem stresați, avem reacțiile care ne sunt cele mai familiare. În asemenea momente nu am încerca ceva nou, fiindcă s-ar putea dovedi și mai stresant. Vechile noastre căi familiare de a face față situației sunt în general cele învățate de timpuriu în viață, când aveam mai puține cunoștințe și mai puțină experiență. Așadar, atunci când ne stresăm în plus grăbindu-ne, nu ne facem un bine.

Un alt concept care ne poate ajuta să înțelegem de ce răgazul este de fapt mai bun atunci când ne confruntăm cu situații dificile este învățarea dependentă de stare. Tindem să ne amintim ceea ce am învățat în momentul în care avem aceeași stare ca atunci când am învățat prima oară lecțiile respective. Dacă am deprins multe dintre cele mai bune strategii de coping într-o stare de calm, probabil că ni le vom aminti tot într-o stare de calm. De obicei, la serviciu sau la școală învățăm lucruri când suntem calmi. Dacă mai târziu adoptăm un stil de viață frenetic sau haotic, ne va fi mai greu să accesăm informațiile necesare pentru a funcționa la randament maxim, inclusiv faptul că suntem mult mai eficienți dacă ne păstrăm calmul.

Atunci când ne grăbim, când gândim prea mult, când ne forțăm să obținem ultimele gadgeturi și bunuri și când ducem un stil de viață extrem, corpul nostru intră în stări conflictuale și se supraîncălzește. Oamenii stresați acumulează prea multă căldură în cap. Nu pot să gândească limpede și nici să doarmă bine. Supraîncălzirea poate contribui la ceea ce numim burnout. Se pare că intuim că acest lucru este adevărat. Spunem că sistemul nostru nervos este „prăjit” atunci când suntem prea stresați și nu putem gândi limpede.

Prea multă căldură în jumătatea superioară a corpului ne poate împiedica să gândim limpede sau să ne calmăm. S-ar părea că toți suntem conștienți într-o anumită măsură că relaxarea și „răcorirea” sunt noțiuni legate între ele. Când nu putem dormi bine ori când nu putem gândi clar, tindem să luăm decizii proaste, iar comportamentul nostru lasă de dorit, ceea ce atrage consecințe indezirabile care, la rândul lor, ne stresează și mai mult ca să rezolvăm problemele create de deciziile și comportamentele nepotrivite. Îngrijorarea cauzată de noile probleme și încercarea de a le rezolva pot crea și mai multe conflicte și încălzire. Iată un cerc vicios. De asemenea, acest tip de încălzire poate stimula sau agrava hiperactivitatea.

Multă lume lasă relaxarea mai ales pentru concedii și vacanțe. Astfel, în timpul concediilor și vacanțelor nu numai că ești presat să te detensionezi, așa cum ai nevoie, dar relaxarea devine un moment, în loc să fie un proces continuu. Atunci când credem în expresii ca „fără efort nu obții nimic”, „munca înainte de distracție”, „fii mai bărbat” și „muncesc cu gândul la weekend”, s-ar zice că am adoptat un stil de viață în care refacerea forțelor se numără printre ultimele noastre priorități, nefiind îngăduită decât după ce ne-am atins obiectivele, indiferent care ar fi ele. Însă, când devenim tensionați, tindem să fim mai puțin eficienți, așa că o astfel de abordare crește probabilitatea să ne simțim frustrați și depășiți de situație.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com