Carmen Veronica Steiciuc a fost condusă pe ultimul drum de sute de oameni îndurerați

Directoarea teatrului sucevean, Carmen Veronica Steiciuc, a fost condusă joi pe ultimul drum, de o mulțime de rude, colegi, vecini, prieteni și oameni care au apreciat-o pentru tot ceea ce a făcut în domeniile culturale în care a activat zeci de ani la rând.

Plecată dintre noi mult prea devreme, „răpită” de virusul nemilos care ne bântuie de vreo doi ani, Carmen s-a stins precum o lumânare care a ars intens, luminându-i pe cei din jur și răspândind căldură. Avea 53 de ani și o săptămână. În doar câteva zile, mesajele de „La mulți ani” și urările de bine, care i-au arătat că mulți oameni se gândesc la ea, chiar de nu știau de chinurile prin care trecea, pentru că a fost discretă și demnă, ca în tot restul vieții, s-au transformat în mesaje de condoleanțe, regrete și lacrimi. Multe lacrimi, vărsate de toți cei care au cunoscut-o și au simțit că pierd pe cineva drag, un suflet cald, care găsea mereu o vorbă bună și un zâmbet care îl citeai și dincolo de mască, din ochii strălucind de inteligență.

Pe ultimul drum, Carmen a plecat în sunetul tânguitor al buciumelor, în fluieratul trist al cavalului și-n zbuciumul vântului, înconjurată de o mulțime de persoane care i-au fost dragi și cărora le-a fost drag de ea.

Ritualurile sfinte, de înmormântare, au fost oficiate de un sobor de cinci preoți, cărora li s-a alăturat și maica stareță de la Voroneț, împreună cu încă o măicuță, ambele cunoscătoare ale operei ei literare.

I-a avut alături pe colegii de la Teatru, pe care i-a iubit ca pe copiii ei și le-a și spus-o, cu ultimele puteri, înainte să se stingă, pe foștii colegi de la Centrul Cultural Bucovina, dar și pe primarul Sucevei, Ion Lungu, care i-a încredințat misiunea de a pune pe picioare acea nouă instituție culturală a Sucevei, care în șase ani s-a făcut remarcată nu doar în țară, ci și peste hotare, devenind un reper în lumea teatrului românesc.

Familia, vecinii, prieteni vechi sau noi, inclusiv de peste hotare, veniți special pentru a-i fi alături – prea mulți ca să poată fi enumerați, dar cu toții transfigurați de durere, de sentimentul ăla care te macină, că ai pierdut un om drag...

Iar când Carmen a fost coborâtă în locul de veci, când despărțirea a devenit iminentă, atât trup cât și suflet, ochii lor secați de lacrimile scurse până atunci s-au umezit din nou.

„Te asigur că acest vis va merge mai departe!”

Prezent la căpătâiul locului de veci, alături de cei din familia lui Carmen, primarul Sucevei, Ion Lungu, a ținut să spună câteva cuvinte de adio: „Astăzi este o zi tristă pentru orașul nostru, pentru întreaga Bucovină! Astăzi a plecat dintre noi Carmen Veronica Steiciuc, căreia vreau să-i mulțumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru teatrul de la Suceava, care a fost casa ei. Aveam atâtea proiecte cu Carmen...

Trebuie să fii fericită că ai lăsat ceva în urma ta! Pentru tine acest teatru a fost un vis... vreau să te asigur că acest vis va merge mai departe!”

El a amintit și a mulțumit celor care au făcut efortul de a fi prezenți la tristul eveniment, amintind și de cei care suferă de la distanță, precum maestrul Matei Vișniec.

„Să păstrăm figura ei luminoasă, blândă, cu zâmbetul mereu pe buze...

Începând de astăzi lumea culturală a Bucovinei este mai săracă”, a adăugat Ion Lungu.

Din partea familiei a vorbit Elena Brândușa Steiciuc, care le-a mulțumit tuturor pentru prezența lor, dar și celor care au fost alături cu gândul, de la distanță, le-a mulțumit în mod special medicilor care au făcut tot ce se putea pentru Carmen, deși era prea târziu, iar la final, a avut un mesaj pentru ea: „Carmenica... nu te vom uita! Dumnezeu s-o odihnească!”.

Mesaje emoționante în Cartea de condoleanțe a teatrului sucevean

În memoria lui Carmen Veronica Steiciuc, primul director al teatrului sucevean, a fost deschisă o carte de condoleanțe electronică, unde toți cei care doresc pot să transmită un mesaj, indiferent de cât de departe ar fi: https://www.teatrulmateivisniec.ro/ro/carte-de-condoleante/.

În scurt timp, o mulțime de mesaje emoționante, din țară și de peste hotare, au fost postate. Redăm selectiv, o parte dintre ele:

Luana Popa: <„Ştii că te iubesc, nu?” Şi se uita drept în ochii tăi să vadă cum îţi pătrund cuvintele prin pori. Aşa ne întâmpina în faţa teatrului. „Mulţumesc”. Era cuvântul de despărţire.

Spunea „te iubesc” şi „mulţumesc” cu toată naturaleţea din lume. Cu cuvintele astea umplea goluri, construia punţi, vindeca răni. Şi cu îmbrăţişări. Când îmbrăţişările au devenit periculoase, simţeai o mână mică care te strângea de braţ cu putere. „Măcar atât”, zicea. Carmen e făcută din şoapte, din lumină şi umbre. Umbrele şi le ştia doar ea şi căuta să le lumineze. Cu oameni, cu vise, cu seninul pe care îl invoca în aproape fiecare conversaţie. Şi-a construit un castel din poezie, din teatru, din şoapte. Şi-a construit o lume a ei şi a ales s-o locuiască. A lăsat prin fiecare loc în care a trecut şi în fiecare om pe care l-a întâlnit, o şoaptă. Spre neuitare.>

Regizorul și actorul Alex Bogdan: „În timpul repetițiilor la <Cântăreața cheală> de la Teatrul <Matei Vișniec>, la ceva distanță, mama mea începea să se stingă. A plecat undeva spre stele, la scurt timp după premieră. Spun asta pentru că acum știu ce înseamnă să pierzi o mamă. Iar cred că asta simt toți cei din Teatrul <Matei Vișniec>. Că au pierdut o mamă. Un prieten, un om de cultură și un profesionist desăvârșit. Gândul meu se îndreaptă spre trupa de actori care erau atât de atașați de Carmen. Vă îmbrățișez tare pe toți, de-aș putea să vă iau puțin din durere, jur că aș face-o. Dar acum e timpul să plângem nedreapta dispariției a celei care a fost mama teatrului din Suceava”.

Mihaela Buculei: „Carmen a plecat la ceruri, de unde va continua să admire frumosul printre îngeri, pentru că a fost un OM căruia i-a plăcut tot ceea ce este frumos în lume - iubire, prietenie... Rămas bun, Carmen! Dumnezeu te va așeza acolo, în Împărăția Sa, unde ți-ai pregătit un loc prin bunătatea ta încă de aici, de pe Pământ...”

Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași își exprimă profunda tristețe și compasiune pentru trecerea în neființă a doamnei Carmen Veronica Steiciuc, directoare a Teatrului „Matei Vișniec” din Suceava, poet, prozator și publicist, membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Om ales pentru a sfinți locul și locurile, cuceritoare prin dedicarea și implicarea cu care a reușit să dea viață proiectelor sale, fie că a fost vorba despre teatru sau despre poezie, despre activitatea de promotor cultural sau despre cea de director de publicații culturale, Carmen Steiciuc a avut mereu, sub aparenta sa fragilitate, o forță întemeietoare.

Sute de evenimente teatrale organizate, participări la festivaluri naționale și internaționale de literatură și teatru, șapte volume de poezie, premii și rezidențe literare, peste toate Carmen Steiciuc a lăsat amprenta inconfundabilă a unei energii fără rest.

Dumnezeu să o odihnească!

Limona Rusu: „Poezia a fost sufletul ei rătăcitor pe aripi de cuvinte în zborul poticnit spre lumină, căutarea eternă a inimii ei care a stat la taifas cu cititorul pe care l-a venerat și căruia i-a lăsat în dar scrierile sale. Dumnezeu să te odihnească în veci cu drepții, Carmen! Condoleanțe familiei, colegilor și prietenilor!”

Corneliu Cîrdeiu: „Ne-am obișnuit de ceva vreme ca moartea să-și facă jocul macabru în jurul nostru, ca un firesc ce ne surprinde de fiecare dată. De fiecare dată când pierd pe cineva cunoscut sau drag, mă gândesc că frunzele nu cad pentru că vor, ci pur și simplu pentru că le-a venit vremea...”

Irina Ionescu Homoriceanu: „Carmen era o flacără de dorință şi putere, cu o delicatețe şi profunzime, cu o limpezime în ochi extraordinară. Vestea plecării ei m-a turmentat. E foarte trist. Condoleanțe familiei, oamenilor din Teatrul <Matei Vişniec>!”

Teatrul Tineretului Piatra Neamț: „În calitate de manager, a mizat pe calitățile unei trupe formate din actori tineri, oferind spațiu de creație în special artiștilor tineri. Teatrul condus de domnia sa a fost un partener regional dedicat și profesionist, cu care am avut numeroase colaborări și un dialog constant. Carmen Veronica Steiciuc rămâne un reper intelectual, care s-a distins atât ca promotoare a culturii, cât și în calitate de creatoare”.

Eutasia Rusu: „Nu te voi uita niciodată, nu te vom uita niciodată!

Vei rămâne mereu în sufletul meu și al meșterilor populari!
Chiar dacă îmi spuneai că sunt îngerul tău păzitor, totuși, acum, nu am mai putut face nimic...
Dumnezeu te-a vrut la Dreapta Lui!”

Radio As: „Nu am crezut că va veni momentul în care o să punem o piesă în amintirea prietenei şi colegei noastre de la Radio AS, Carmen Veronica Steiciuc, a cărei rubrică de lectură poetică din propria-i creaţie am fost fericiți şi onorați să o găzduim ani buni.

Carmen a fost un om bun. Carmen a fost un prieten. Carmen a fost o minune. Carmen a fost. Pentru noi însă este și va mai fi atât cât vom mai fi și noi”.

Melodia dedicată a fost Eric Clapton – Tears in heaven.

Lacrimi în rai, dar și pe pământ.