Efectele agresiunilor asupra copiilor

Anii adolescenței sunt probabil cei mai solicitanți, mai ales dacă părinții nu știu să comunice cu iubire. Astfel, când tinerii au nevoie să fie îndrumați și ajutați, ei nu simt că pot apela la părinți. Într-un studiu se arată că 70% dintre liceeni s-au gândit la sinucidere. Acești tineri nu știu cum să scape de ceea ce îi ucide, așa că se gândesc la sinucidere.

Să ne aducem aminte că opusul iubirii nu este ura, ci indiferența, respingerea sau abuzul. De ce devin copiii agresivi? Când sunt martorii unor comportamente negative dintr-un mediu destabilizat, vor acționa distructiv față de ei și față de alții, devenind hărțuitori, agresivi și violenți. Acești copii nu interpretează violența la fel ca adulții, deoarece copiii care se dezvoltă într-un mediu violent, lipsit de iubire, au un sistem nervos mult mai puțin sensibil la agresiuni fizice, zgomote și alți stimuli senzoriali. O parte din creier încetează să mai funcționeze, la propriu. Studiile au arătat că neglijarea, traumele și abuzurile din copilărie afectează fizic sistemul nervos central – creierul, coloana vertebrală și nervii –, iar unele structuri și căi neurale rămân nedezvoltate, în timp ce altele se dezvoltă excesiv.

Copiii pot exagera voit. Cel care face probleme primește atenție, ceea ce e mai bine decât să fie ignorat. Agresiunea e un sentiment normal, dar pentru a atrage atenția și uneori răzbunarea, copilul neiubit și respins va transforma agresiunea sănătoasă în violență și distrugere, în loc să o transpună în acțiuni constructive ca sportul, munca sau diferite pasiuni.

Așa cum focul poate încălzi sau arde o locuință, la fel energia copiilor poate fi direcționată spre acțiuni pozitive sau negative. Copiii pot fi rebeli într-un fel sănătos, fără să se transforme în hărțuitori. Când energia lor e dirijată spre ceva pozitiv (arte, sport, pasiuni, voluntariat), lumea devine un loc mai bun și nimeni nu se simte amenințat de acea energie. Trebuie să le furnizăm astfel de posibilități și să-i ajutăm pe copii să caute activitățile ce le satisfac nevoile într-un mod sănătos.

Ce am face când copilul nostru ar fi hărțuit la școală sau în cartier? E normal ca un copil să fie furios când nu e tratat cu respect, dar violența nu se rezolvă prin violență; asta nu face decât să agraveze situația. Putem anunța persoanele abilitate de la școală sau poliția care asigură ordinea publică în cartier, dar putem încerca, cu bunătate și răbdare, să aplanăm conflictul. Iubirea aplanează stările tensionate chiar și atunci când viața cuiva era amenințată.

Cu ajutorul iubirii, chiar dacă nu ne plac acțiunile agresorilor, îi putem reprograma și îi putem sprijini ca să-și direcționeze rebeliunea spre alte cauze. Când procedăm așa, hărțuitorii își dau seama că merită să fie iubiți și învață să le pese de ei înșiși și de cei din jur.

Un copil trebuie să se simtă iubit, să fie amabil și să facă mult bine în jurul lui. Deseori copiii ajung adulți fără să primească un astfel de sprijin, fiind lăsați să se confrunte singuri cu efectele fizice, emoționale și mentale nedorite.

Dacă în familia noastră s-a întâmplat ceva în timpul copilăriei și adolescenței, ceva care a interferat cu iubirea părinților, cu mesajele pozitive transmise de adulți, în acest caz trebuie să ne reprogramăm mintea. E foarte rău dacă ascultăm vocile trecutului care ne spun, într-un fel sau altul, că nu suntem suficient de buni. Calea prin care ne eliberăm de transa negativă și ne îmbunătățim imaginea de sine este intenția deliberată de a lăsa în urmă acele experiențe nefericite ale trecutului. Când devenim adulți, nu mai e cazul să ne învinuim părinții. E timpul să devenim puternici și să facem propriile alegeri. Putem începe prin a ne aminti cum eram în copilărie. Mental, separăm persoana care suntem azi de copilul din trecut și îl iubim pe copilul din noi ca și cum el ar exista chiar aici, chiar acum, pentru că acel copil există în interiorul nostru.

Folosim următoarea metodă. Căutăm fotografii de când eram mici și le așezăm în locurile în care ne petrecem cel mai mult timp, pentru a le vedea zilnic. Ne îndrăgostim de acel copil. Îi vorbim. Îi spunem că este iubit, că este în siguranță și că va deveni o persoană puternică. Îi spunem că este o minune că s-a născut, că are valoare și că joacă un rol important în viața noastră.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com