Traumele ascunse în subconștient

Când înțelegem că imaginile și simbolurile din vise reprezintă un dialog între psihic sau somatic și mintea conștientă, e ușor să vedem că și desenele sunt o formă de comunicare cu sinele superior și cu conștiința noastră colectivă. Acestea înfățișează aspecte emoționale din viața noastră și a familiilor noastre despre care preferăm să nu vorbim și oferă informații despre treburile noastre neterminate.

Desenele ajută la prevenirea îmbolnăvirii și sunt o bună metodă de prediagnosticare și de tratament pentru toate bolile. Nu este vorba despre a înlocui intervențiile medicale, ci de a suplimenta acțiunile întreprinse cu o nouă practică. Observând ce spune înțelepciunea subconștientului, atât terapeutul, cât și pacientul pot lua decizii mult mai bune. Când ne conectăm la înțelepciunea interioară conștientizăm că totul vine din interiorul nostru. În timpul tratamentului avem speranță și încredere, iar rezultatul este foarte bun.

Când subconștientul și conștientul, cele două surse de înțelepciune ale unui pacient, sunt în conflict referitor la un tratament, acel pacient va trece invariabil prin mai multe probleme și va suferi mai multe efecte secundare.

Teama de tratament neverbalizată a pacienților poate fi observată deseori în desenele lor. Când o cineva desenează tratamentul sub forme negative, se necesită o vizualizare a rezultatului pozitiv al terapiei – un rezultat fără efecte secundare – și trebuie să-și însușească gânduri pozitive și imagini plăcute în legătură cu tratamentul. Aceasta metodă autohipnotică îi sprijină pe oameni să ia decizia corectă, să-și pregătească trupul în așteptarea unui rezultat pozitiv, indiferent care este tratamentul ales.

Vizualizările au puterea de a stimula sistemul imunitar. Tot ceea ce ne imaginăm și chestiunile asupra cărora ne concentrăm atenția reprezintă mesaje trimise spre trupul nostru. Așa că, atunci când desenăm imaginile vindecării, trupul nostru ia aminte și urmează instrucțiunile. Persoanele care desenează simboluri pozitive au o rată uimitoare în ceea ce privește succesul tratamentelor.

Boala apare de obicei acolo unde au fost depozitate amintiri neplăcute. Înțelepciunea noastră interioară observă aceste amintiri care au nevoie să capete recunoaștere și atenție pentru a fi vindecate. Psihologa și autoarea Alice Miller spune: „Adevărurile din copilărie ne sunt depozitate în trup. Și dacă nu ne oprim din a nega adevărul, la un moment dat trupul ne va prezenta factura." În cartea „Breaking Down the Wall of Silence”, autoarea scrie: „Sentimentele pe care le simți cu adevărat nu te vor ucide niciodată; ele te vor ajuta să-ți alegi direcția. Numai sentimentele și nevoile negate, ascunse și prigonite te pot ucide... Terapeuții au fost surprinși să observe că, atunci când pacienții acordă atenție emoțiilor nedorite și le exprimă într-un fel sau altul, devine posibilă recuperarea deplină."

Durerea ne ajută să ne identificăm și să ne definim. Când conștientizăm asta și suntem dispuși să lucrăm asupra acestui fapt, durerea devine constructivă. Când în desene apar răni vechi ale trecutului, devine posibilă tratarea rănilor sufletești din prezent, care altfel s-ar transforma în boli fizice. Durerile creatoare merită toate eforturile atunci când prin intermediul lor ne cunoaștem adevăratul sine.

Dr. Caroline Thomas, psihiatră și profesoară la Johns Hopkins Medical School, le-a cerut studenților să completeze un formular de evaluare a personalității și să deseneze un autoportret. Inițiativa făcea parte dintr-un studiu de lungă durată, care a continuat și după încheierea studiilor. Câțiva ani mai târziu, Thomas a analizat fișele de evaluare și a descoperit informații specifice în desenele studenților de atunci ce coincideau cu bolile pe care aceștia le-au raportat mai târziu. Acest experiment a declanșat cercetări de amploare referitoare la posibilitatea de a preconiza afecțiunile pe care oamenii le vor avea mai târziu în viață și regiunile trupului unde se vor manifesta ele, pe baza profilului personalității.

Traumele fizice sau emoționale îi afectează mai ales pe copii, deoarece ei nu sunt pregătiți să se confrunte cu ele. Copiii sunt cei mai vulnerabili în situații create sau impuse de persoanele cu autoritate din viața lor. Dacă un adult responsabil nu îi ajută să facă față traumei, copiii ajung să decanteze în subconștient sentimentele și amintirile generate de evenimentele traumatizante, iar acestea trebuie să fie înfruntate mai târziu sau vor rămâne acolo pentru totdeauna. Anxietatea, durerea sufletească, teama, sentimentele de abandon și alte emoții de acest fel se decantează în anumite regiuni ale trupului și mocnesc acolo ani de zile, până ce sistemul imunitar este provocat de un alt eveniment traumatic și nu mai face față. În astfel de momente pot să apară cancerul, bolile de inimă, bolile respiratorii sau digestive, alergiile și așa mai departe. Aceste posibile afecțiuni sunt înfățișate în desenele pacienților.

Legătura dintre amintirile traumatizante și starea din prezent a sănătății unei persoane sunt dezvăluite deseori în desene. Odată ce dezvăluirea are loc, pacientul poate acorda atenție suferinței din trecut și nevoilor sale sufletești. În acest demers pacientul nu este învinovățit niciodată, ci i se vorbește despre felul în care emoțiile ne creează chimia internă, afectând genele și sănătatea.

Desenele fac legătura între minte și trup și, totodată, aduc informații despre viața pacienților ce completează tabloul bolii pe care o au. Când scoatem la lumină inconștientul și dezvăluim adevărul interior, dispare imediat dizarmonia dintre pacient, familia acestuia și terapeut. De vreme ce între intelect și intuiție nu mai există niciun conflict, poate avea loc vindecarea.