Cum ne reprogramăm reacția la stres

Stresul are un impact imediat asupra fiecăruia dintre sistemele organismului. Efectele sale sunt cumulative, iar învățarea modului în care putem gestiona mai bine reacțiile corpului la stres reprezintă unul dintre cei mai importanți pași pentru a ne menține o stare de sănătate optimă. O tehnică energetică simplă, dar foarte eficientă de blocare a reacției la stres poate fi reprogramarea modului în care organismul răspunde la factorii de stres. Datorită faptului că instinctele primare au fost fixate în noi cu milioane de ani în urmă, corpul nostru reacționează la presiunile vieții civilizate ca și cum ar reprezenta pericole din junglă.

Mulți dintre noi se lasă prinși în următorul cerc vicios: stresul din viața de zi cu zi declanșează în centrii primitivi ai creierului o reacție în caz de urgență, peste 80% din sânge părăsește creierul anterior, substanțele chimice care determină stresul intră în fluxul sangvin, suntem copleșiți de emoțiile reacției inițiale la stres și trăim o altă zi din viața civilizată modernă cu biochimia unui strămoș îndepărtat aflat în pericol de moarte. Încercăm din răsputeri să ne adaptăm mediului complex care cauzează stresul, folosind doar părțile cele mai primitive ale creierului. Abilitățile noastre cognitive dezvoltate recent sunt anihilate și percepțiile ne sunt distorsionate.

Sindromul de stres posttraumatic este o dovadă vie a acestui circuit. Un sunet, o imagine, o impresie sau un miros nevinovat activează o reacție puternică de stres, iar corpul retrăiește o situație de amenințare copleșitoare. Într-o formă mai blândă, cu toții avem de-a face cu stresul și tensiunea, care ne declanșează în mod firesc reacția de tip „luptă sau fugi”, ne încătușează în realitatea limitată a centrilor instinctuali ai creierului, trimite hormoni ai reacției la stres prin corp și ne provoacă o stare exagerată de frică, anxietate, furie sau agresivitate, neadecvată situației.

Când avem de-a face cu situații extrem de stresante, nu suntem programați biologic să medităm asupra problemelor apărute. Creierul anterior nu este creat în așa fel încât să ne salveze de la un pericol iminent; structura creierului reptilian este mult mai bine organizată să producă reacții de apărare rapide și eficiente, însă nu face diferența între un pericol fizic, o ceartă între parteneri, tensiunea de la serviciu și nenumărate alte stări zilnice de nervozitate. Când reacția de criză s-a declanșat în mod inoportun, nu numai că nu ne ajută să supraviețuim, ci ne dă peste cap sănătatea și liniștea interioară.

Menținerea unei amintiri stresante în minte în timp ce atingem anumite puncte de pe cap, numite puncte neurovasculare de menținere, condiționează centrii creierului primitiv să aibă o reacție controlată, și nu de urgență, la această amintire. Prin resetarea sistemului nervos în acest mod, ciclul răspunsului la stres nu mai este activat atunci când se rememorează întâmplarea. Dacă procedăm în același fel cu cât mai multe amintiri, efectul va începe să se generalizeze, atât pentru alte amintiri, cât și pentru factorii de stres din prezent.

Reacțiile la stres sunt de natură fizică. Când suntem disperați sau „o luăm razna” din punct de vedere emoțional, acest lucru are legătură mai mult cu fiziologia decât cu psihologia. Un lucru minunat în ceea ce privește punctele neurovasculare este că nu trebuie să ne forțăm să gândim optimist. De fapt, e chiar mai bine să ne lăsăm conduși de sentimente profunde de nemulțumire în timp ce presăm punctele. Pe măsură ce sângele se întoarce în creierul anterior, ne vom simți eliberați de stres. În același timp ne vom recondiționa reacțiile. Apăsarea punctelor neurovasculare produce, de asemenea, o reglare a creierului, astfel că simptome cum ar fi durerile cronice de cap, durerile de ceafă sau tensiunea mandibulară se vor diminua imediat.

Două puncte neurovasculare, numite proeminențe frontale - umflăturile de pe frunte, chiar deasupra ochilor - influențează circulația sângelui prin tot corpul. Punctele se află cam la 2,5 cm deasupra sprâncenelor. Datorită faptului că ele sunt ușor ridicate la majoritatea oamenilor, se mai numesc și proeminențe frontale.

Data viitoare când trăiți o stare de șoc și vă simțiți copleșit sau profund emoționat, procedați în felul următor timp de trei-cinci minute: atingeți ușor fruntea cu vârfurile degetelor, acoperind proeminențele frontale; puneți degetele mari pe tâmple, chiar lângă ochi, respirând adânc; pe măsură ce sângele se întoarce în creierul anterior în următoarele câteva minute, veți începe să gândiți mai limpede.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com