Căminul Cultural Dornești, simbolul unei administrații bolnave, dezinteresate și ineficiente

Centrul unei comune spune cam totul despre cei care o conduc, despre modul cum un primar știe să administreze lucrurile. Dacă primarul are în spate și mai multe mandate situația este și mai evidentă în ceea ce privește capacitatea acestuia de a gestiona activitatea din comună.

La Dornești se poate spune orice despre primarul Gheorghe Luța, mai puțin faptul că ar fi un bun gospodar. O dovedesc imaginile din centrul comunei, locul care ar trebui să arate impecabil. Faptul că nu se întâmplă asta se vede cu ochiul liber. Căminul Cultural din Dornești arată fie că primarul este dezinteresat de acest obiectiv, fie că și-a atins limitele în funcția pe care o deține de vreo 20 de ani, fie că nu are nici un fel de viziune despre modul cum ar trebui să arate o comună care beneficiază de un buget uriaș, dacă nu chiar toate acestea la un loc.

Închis de circa 3 ani, Căminul Cultural a beneficiat de ceva fonduri din bugetul primăriei pentru o serie de lucrări, dar după cum s-a lucrat se vede că totul s-a făcut de mântuială. Bașca, o parte din betonul rămas de la lucrări a fost aruncat peste gard, în locul unde ar fi trebuit să existe un șanț de scurgere a apei. Ei bine, această rigolă de scurgere este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, astfel încât apa de pe asfalt va ajunge să băltească în curtea Căminului Cultural Dornești. În partea din spate, o toaletă de o vârstă cu primarul Gheorghe Luța aruncă mirosuri pestilențiale, greu de ignorat. Una din cele două așa-zis cabine nu are nici măcar ușă, iar cealaltă are câteva scânduri care se sprijină într-un echilibru precar.

Geamurile Căminului Cultural sunt sparte pe toate laturile clădirii, iar prin unele din ele se vede dezastrul din interior. Pe scările de la intrarea principală stau aruncate în derivă ambalaje și scânduri deopotrivă, la care se uită cu ”admirație” câțiva eroi politici locali, pe care un hâtru i-a dotat cu mustăți roșii. Dacă îți ridici privirea de pe treptele de acces în incinta imobilului poți observa cum sub acoperișul proaspăt schimbat se cască un hău care lasă pârtie liberă pentru tot felul de păsări care doresc să-și caute acolo loc de odihnă sau de cuibărit. E drept, că la pândă stau rozătoarele, care pot circula cu viteza unei mașini de curse prin clădire. Pe băncile din micul părculeț din curtea Căminului Cultural câțiva localnici fără treabă își umplu timpul cu discuții, unele chiar la un pahar de ceva holercă. Un tobogan ruginit și pe care probabil că nu a mai avut nimeni curajul să-l încerce de teamă să se aleagă cu vreo infecție sau cu vreo boală de piele stă de strajă clădirii într-un peisaj dezolant și lugubru. Și totul se întâmplă la kilometrul zero al comunei Dornești, o comună bogată, dar al cărei buget este administrat ineficient de un primar depășit de timp și de timpuri.