Respirația profundă și postul

Atunci când ne naștem, inspirăm profund aerul în plămânii noștri, iar ultimul lucru pe care îl facem pe acest pământ este o expirație la fel de profundă. Între naștere și moarte, viața noastră este susținută în totalitate de respirație.

Orice țesut viu respiră. Aerul este singura hrană de care nu ne putem lipsi mai mult de 7 minute fără a muri. El ne furnizează oxigenul atât de necesar celulelor noastre. La nivelul plămânilor noștri se petrece un miracol: sângele elimină dioxidul de carbon și se încarcă cu oxigen pur, dătător de viață. Prin acest schimb miraculos, o parte din otrăvurile rezultate în urma metabolismului sunt eliminate și înlocuite cu o nouă cantitate de oxigen. O altă parte din dioxidul de carbon este arsă de organism în timpul metabolismului și al procesului de distrugere a vechilor celule și de creare a altora noi.

Copul nostru este un aparat miraculos de respirat. El nu numai că purifică organismul, dar îl și energizează puternic. Corpul este un aparat de presurizare a aerului. La urma urmelor, trăim pe fundul unui ocean atmosferic cu o înălțime de 110 kilometri. Pe fundul lui (la suprafața pământului), presiunea este de 6 kg/inch pătrat. Între inspirație și expirație, în plămâni se formează un vid. Noi nu putem trăi decât atât timp cât continuăm să inspirăm și să expirăm periodic aerul. Fără hrană putem trăi 30 de zile sau mai mult, dar fără aer nu rezistăm mai mult de câteva minute.

Aerul este una dintre cele mai importante surse de energie ale corpului uman. Cu cât respirăm mai profund aer curat, cu atât mai mari sunt șansele de a ne prelungi viața pe acest pământ. Cu cât omul respiră mai profund și mai lent într-un minut, cu atât mai mult trăiește el. Cei care respiră superficial sunt de regulă oamenii nervoși, stresați care trăiesc puțin.

Într-adevăr, oamenii care respiră superficial trăiesc mai puțin, lucru valabil și pentru lumea animalelor. Iepurii, porcii de Guineea și rozătoarele în general respiră foarte rapid. De aceea, durata lor de viață este foarte redusă. Din toate aceste motive este recomandat să practicăm exerciții de respirație profundă dimineața, imediat după ce ne trezim, dar și de mai multe ori în cursul zilei.

Copiii atunci când se joacă, când aleargă, sar coarda, se dau cu rolele, cu skateboardul sau cu bicicleta, ei inspiră întotdeauna foarte mult oxigen. În mod similar, noi trebuie să rămânem activi și să facem plimbări prelungite și alerte, cultivând obiceiul de a respira profund. Primul lucru (și nu ultimul) pe care ar trebui să îl verifice cei măcinați de oboseală, de boală sau de alte manifestări ale lipsei de energie sunt obișnuințele lor respiratorii.

Oxigenul este energia invizibilă care susține viața, purificând în același timp corpul. La fel ca și postul alimentar, el nu face altceva decât să elimine toxinele din organism.

Dacă stăm pe scaun timp de patru ore, trebuie neapărat să compensăm această lipsă de activitate fizică, căci în lipsa efortului fizic respirația devine superficială. Dacă avem o ocupație care ne impune să stăm așezat, trebuie neapărat să compensăm aceste ore prin plimbări în aer liber și activități fizice. De altfel, acestea clarifică mintea și de multe ori ajută la rezolvarea problemelor care ne preocupă. Orice om ar trebui să facă o plimbare după masa de seară (dacă nu se poate afară, măcar prin casă).

Societatea în care trăim este alcătuită în principal din oameni care stau jos. Noi stăm tot timpul la birou, la spectacole, la evenimente sportive sau în fața televizorului ori a calculatorului. Din acest motiv, organismul nostru este privat de oxigenul de care are atâta nevoie. El nu mai reușește să elimine tot dioxidul de carbon, care se acumulează și generează diferite dureri și un proces de îmbătrânire prematură. Din lene și din indiferență, oamenii au uitat să mai facă mișcare și exerciții fizice pentru a-și păstra astfel vigoarea. Oriunde ne uităm în jur, vedem foarte mulți oameni supraponderali, bolnavi și epuizați. Multe din aceste probleme se datorează lipsei de oxigen. Acesta este unul dintre motivele pentru care postul este atât de important: între numeroasele toxine pe care le elimină se numără și dioxidul de carbon acumulat în corp din cauza respirației superficiale.

Nu uitați atunci chiar și când postiți să faceți o plimbări scurte, dar energice și să respirați profund. Între posturi încercați să fii cât mai activi. Mai presus de toate, ieșiți zilnic la aer curat și plimbați-vă, faceți drumeții, alergări, înot, joacă tenis etc. Înscrieți-vă la o sală de gimnastică sau la un studio de dans. Nu lăsați dioxidul de carbon să se acumuleze în organismul dumneavoastră, dacă nu doriți să suportați consecințele, care pot fi extrem de neplăcute!